Base pe un nor de fosfor se ascunde de vipie

Fi-r-ar a dracului politica,noru’ si canicula!Mi-au umplut diminetile de roua jurnalistica si serile de boare stirista.Nu ma mai tin prajinile si butucul de atat repetitie,”eu sunt nevricos, şi nu stiu ce-aş fi în stare”(se stie,din “Bubico”)sa-i fac mass-mediei dac-o prind!
Cu suvita lui Base am ajuns la saturatie:trec la regurgitare. "Norocul meu, gândesc eu, să trăiesc bine!... Lua-te-ar dracu’ de javră!"suna cunoscut,tot din stimabilul Caragiale.
Sa ma pupe Parlamentul, Camera Deputatilor, Guvernul...PNL-ul,PSD-ul,PD-ul,ASL-ul,PLM-ul,STF-ul,MM-lor in dosul meu bombastic de patrioata!Da,recunosc ca nu am fost sa votez ca nu-mi place politica si nici cei care o fac,sau cei care vorbesc despre ea,sau cei care cred ca vorbesc despre ea.Asta nu e politica,nu!Stra-stra-nepotul meu nu va naviga ciber-book-ul de istorie si va citi acolo de Geoana.Putin le va flutura lor de Geoana.Tot Ceasca si soimii patriei vor razbi glorios,cu plancarde comunsite:”Am fost in fruntia tutulol!Alo!”
Am avut un real ghinion in ceea ce priveste “norul de fosfor”.Fosforul are o importanta deosebita la producerea energiei nervoase, intelectuale si sexuale, regularizand bataile inimii si ajutand la functionarea normala a rinichilor.Ar trebui sa luam in serios treaba asta si data viitoare sa “aranjam” in asa fel incat sa nu ne mai bage in anonimat chiar si-un nor!Il invitam la un Callatis,la un Bran din partea statului(pe banii contribuabililor).Ce naiba,si-au calcat pe principii Stonesii si noru’,bata-l vantu’ ne trateaza cu dosu-i pufos?!Stiam o treaba…Sa vezi calamitate,pe ce-mi picara-ca la looney tunes-ochii azi in “Academia Catavencu”:"phosporos" in greceste inseamna "purtator de lumina",pacatul e dublu,ne mai lumina si noua mintile.Pardon, nu si-a trasformat fosforul compozitia,tot otravitor e,doar ca am eu glume de “Happy Tree Friends”.
Ca tot veni vorba de fizicul omenesc,dar nu am si eu derma ,capilare si simturi?Imi pot da seama si singura cat este de cald.Tin mortis, chiar insista baietii,sa imi aduca la cunostinta disperarea lor cu privire la starea focului,apei,pamantului si ale altor elemente feng-shui,cu garnitura de Incalzire Globala si sos de Sfarsitul Lumii.Prea putin imi taie pofta de pepene ca a picat fosila-mumia-moashta(pa gheata nu,pa’nisip ) pe strada.L-am trimis eu la promenada pe “vipie”?!Titluri de ziare(fie tabloide,fie cotidiane mai de ‘vezi –Doamne’) :„Rapusi de vipie”, “Temperaturi de vipie” ,“Cum ne ferim de vipie”.
.De ce ii spuneti “vipie” oameni buni si milostivi ca mi se usuca nasul ca la caine numai cand ma gandesc la “vipia”fi-v-ar lipia voastra!”Arsita”,”canicula” nu va mai prieste?Va cade greu la intestin ca nu suna sufficient de prajit?Atunci permiteti-mi sa imi enumar si eu desaga de regionalisme referitoare la vremuri calde:zăpuc, pripec, japsă.La ce folos?

DE POP

DEMOCRATIE

Sunt vie! Si ce daca zice unul de pe strada!! Ce eu nu sunt viu, si totusi uite cum o duc!! Ma tarasc prin viata asta mizerabila, pe strazile astea infecte pline de cocalari de seama mea! Sunt un nimic, si asta imi impute existenta si mai si decat miroase a pisat de caine acum! Si tu te prefaci ca e minunat si ca nu exista curvasaraie in jegul asta de popor hulit!!
Halal, esti unul de-al lor, ai pupat in cur mult la viata ta, esti prostit de sistemul lor dracos, sistem in care se pare ca tot mai multi intrati ca prostii! Stiti ce ba boilor!! Sunteti niste vite imputite, niste animale scarboase, niste cai prosti care privesc doar inainte si niciodata in stanga si-n dreapta, sunteti sclavi in lumea lor, ba dobitocilor, si nu vreti sa va treziti fiindca va place sa persistati in idiotenie, jitiilor!!
Daca ar fi sa fiti in locul meu dintr-un motiv sau altul pai v-ati smulge parul de pe piept si v-ati da foc in fata pramatiei de govern, ati cere mila tarfelor pe care le-ati siluit sau le-ati futut fiindca v-a lasat sa va varsati borhotu in pizdele lor, fara sa va ceara socoteala cum fac nevestele acasa. Ati ajunge niste imputiti odata smecheri, ati veni in patru labe v-ati umili doar doar veti linge blide sa mai castigati un ban, si v-ati plange de mila numai la gandul ca ati fost candva voi: CURVE CU 2 FETE.



DE ANI

Hai, de-oi muri!!

Simt cum imi ingheata inima si pulsul incep sa nu-l mai am treptat.
E racoare din ce in ce mai mult si ma intreb daca asa sunt ultimele clipe inainte de ultimul drum.
Deodata simt cum cineva imi atinge fruntea cu o ceva umeda si ma intorc sa vad cine e. Un chip de inger ma priveste imi zambeste frumos si ma indruma sa-l urmez pana la o usa aflata mai incolo.
Instinctiv ma uit in urma si ceea ce vad ma ingrozeste: o camera alba, un pat in jurul caruia sta cineva si plange, un aparat de care sta agatata un fel de punga in care picura ceva foarte incet.
Totusi vorbeste cu cineva acea persoana de langa pat si plange de i se innoada lacrimile sub barbie.
Imi intorc privirea la chipul de inger care imi tot face semne sa pasesc spre usa, si ii soptesc ca parca nu as vrea sa trec dincolo, avand convingerea ca mai am multe de rezolvat. Dar acesta neaga dorinta mea, spunandu-mi ca daca nu ma grabesc sa trec de partea cealalata e posibil sa raman intre 2 lumi fara sa mai pot iesi vreodata.
Nu am de ales, ma gandesc eu, si apuc ingerul de mana.
In acel moment simt ceva o lovitura in spate, in ambele parti ale umerilor.
Ingerul: Nu te teme, aici nu vei mai muri niciodata
Eu: Dar ce se intampla cu spatele meu?
Ingerul( zambindu-mi si imbratisandu-ma imi sopteste la urechea stanga): Iti cresc aripi!!!
Eu: Cum sa-mi creasca aripi e imposibil!! Dar eu trebuie sa raman acolo, nu vreau sa vin cu tine!!
Ingerul: Si ce vrei, sa ramai pe loc intre 2 lumi total opuse, sa nu te bucuri de nimic pe deplin? Sti cum se numeste asta inconstiento?
Eu: Nu, cum?
Ingerul: COMA!
Eu: Dare eu nu vreau nici in coma, nici acolo unde vrei tu sa ma duci. Vreau unde imi e locul!
Ingerul: Hai ca nu stau de capul tau sa te conving ca ciclul tau de viata pe Pamant s-a terminat. Acum, urmeaza al treilea pas!
Eu: Cum al treilea?
Ingerul: Inainte sa te nasti ai avut o viata, ai trait pe un anume pamant, intr-o anumita lume, cand ti-a venit insa timpul sa-l lasi, ai trecut dincolo acolo unde o femeie ti-a dat viata si ai ajuns acum in ultimul stagiu.
Eu: Deci nu voi muri?
Ingerul: Nu, nicidecum. Vei incepe o alta viata.
Eu: Si cand se va termina si asta, atunci va fi sfarsitul, nu?
Ingerul: Nu, atunci ne vom aduna toti si vom incinge o partida de…….carti si va fi petrecere, atunci ne vom bucura de o viata care nu se va sfarsi niciodata!!
Eu: Atunci daca e asa cum zici, hai de-om porni la drum si HAI DE-OI MURI!!!



De ANI

Reincarnare

Ploua domol si e trecut de miezul noptii.Vantul forteaza crengile unui tei trecut si inalt,sa zgarie geamurile murdare ale singurei odai luminate.Stropii de ploaie lovesc in acoperisul casei batrane facand un zgomot infundat,ca apoi siroaie subtiri sa se prelinga de pe tigle spre pamantul mustind a apa.
La etaj,o lumina slaba de lampa cu gaz,se zareste din strada.O strada cu dale pietruite,acum alunecoase din pricina intinderii de picuraturi dezlantuite.
Ornamentele fatadei cladirii nu se disting in bezna noptii,dar se deosebeste conturul unei case din piatra,în stil baroc provincial.Pridvorul improvizat si acoperit de o marchiza,este strajuit de un felinar din fier forjat care scartie in bataia vantului,creand jocuri de lumini pe o usa masiva,atent lucrata in lemn de stejar.Apas incet pe incuietoare si usa se deschide fara taraboi.In spatele ei mi se descopera o alta lume.Rafinamentul mobilei din lemn de trandafir si de cires,draperiile imense cu ciucuri rasfirati si perdele vaporoase,covoarele atent lucrate manual,statuetele din marmura inspirand zeitati mitologice si un miros dulce de vanilie si scortisoara alcatuiesc,intocmai ca o reteta perfecta de prajituri,un mediu somptuos dar calduros totodata.La parter,in salon,arde mocnit focul intr-un semineu din piatra,impresionant prin marime.Prin incaperea slab luminata doar de flacarile rosii,se zaresc pe camin 5 mere aproape coapte si un borcan cu miere,care-si vad reflexia intr-o oglinda cu rama splendid lucrata cu modele florale.O sofa rosie,acoperita neglijent cu o cuvertura verde din stofa,ce zace jumatate pe covor,este pozitionata in mijlocul camerei aproape de semineu.Pe o masuta amanuntit ornamentata cu aceleasi motive florale observate la oglinda se mai gaseste inca setul de cafea din portelan cu care s-au intretinut,nu cu mult timp in urma,proprietarii casei. Ma indrept spre capatul vestibulului,tapetat cu hartie scumpa de culoarea piersicii coapte si luminat de o parte si de alta a peretilor cu aplice din acealsi fier forjat.Singurul obstacol este un vas mare decorativ din ceramica complementat de numeroase cozi de paun.La sfarsitul holului sta impunatoare,o scara din lemn venghe care duce pana la etaj,tapitata cu un covor de culoarea albastru-indigo.
Urc lent treptele,stiu ca vor scartai,parca as mai fii fost aici odata.Inca dupa primii pasi simt un parfum de tutun ce-mi intra-n nari si-l adulmec cu nesat.Nu ma satur desi m-a cuprins o ameteala placuta.Apropiindu-ma de vestibulul superior,asemanator cu cel de la parter,aud un ton scazut de pian.Mi se inlantuie numeroase usi inchise dar in capat...in capat se afla una intredeschisa.O lumina calda,galbuie ce se strecoara prin deschizatura,parca ma imbie sa ma apropii.Deslusec pianul din ce in ce mai clar:Ludwig Van Beethoven si ma gandesc ca ar fi „Bagattelle”.Mirosul patrunzator de tutun este acum intregit de cel de cafea proaspata si fierbinte.Amortesc de placere,ca apoi toate simturile mele sa o ia razna.Imping usor usa si ea se lasa impinsa,murmura doar un scartait fin.
Pasesc cu pantofii mei inca uzi pe un covor flausat.Am o retinere,dar continui sa imping usa pana mi se descopera cu totul o camera de dimensiuni medii.Aceasta este camera de la a carei fereastra murdara se zarea lumina facuta de lampa cu gaz.Totul in jur arata de parca ar fi tapitat cu carti,carti vechi,carti noi,carti cu coperti de piele,altele cu coperti de carton,de sus pana jos numai carti.Rafturi intregi cu carti,altele asezate in teancuri pe jos,nemaiavand loc in biblioteca.Doar intr-un colt obscur al incaperii mai este loc de o noptiera desperecheata pe care dabia isi mai duce varsta un patefon cu palnia verde.Discul cu Beethoven se invarte si se invarte si...In dreptul ferestrei,se afla un birou masiv,brun,un model renascentist.Iar peste el sta aplecat,pe un jilt tapitat cu catifea tot verde,un barbat tanar,brunet,cu parul strans in coada.Scrie.In jurul lui zac hartii cazute,inscrisuri si schite printre care dabia se desluseste ceasca de cafea si tigarea de foi,numai scrum pana la jumatate,sprijinita de scrumiera.Tocul i se misca continuu in mana,probabil muza lui este acolo.Dintr-o data,atinge cu cotul calimara de sticla.Aceasta se rostogoleste spre marginea biroului ca apoi sa se prabuseasca peste teancurile de incercari,improscand totul in jur.Omul de la birou nu se sinchiseste,fara sa-si intoarca privirea isi vede de-ale lui.Ma apropii tiptil-tiptil ca in momentul in care ajung in spatele jiltului sa ma aplec peste umerii sai pentru a descifra ce scrie.Buchisesc in franceza urmatoarele:” Ma voi apropia tiptil-tiptil ca in momentul in care ajung in spatele jiltului sa ma aplec peste umerii sai pentru a descifra ce scrie...”Ma trece un fior prin tot corpul si incremenesc.Scriitorul isi ridica tocul de pe hartie...

De POP

Mai traiesti?

M-ai lasat sa imi iau zborul din cuibul asta pe care incepusem sa-l conturam impreuna. Trecusem cu bine peste multe, asta pana cand tu ai inceput sa minti...sa ma minti cu atata usurinta, dar nu numai pe mine, ci si pe cei din jurul tau. Te inteleg daca vroiai sa te razbuni pe mine sau sa ma faci sa sufar doar pe mine...ai reusit...dar de ce si pe ceilalti...?
Nu ti-am putut intelege actul nesabuit atunci, nu te credeam in stare de asa ceva...asta pana in momentul in care ai trantit cireasa pe tort...sau ai varsat paharul ce se umpluse atat de repede, desi nu imi doream acest lucru...deloc caci te iubeam mult si eram in stare sa fac orice pentru tine, am incercat si marea cu degetul pentru tine...dar nimic...
De ce ai facut asta...? de ce? te intreb pentru ca nu pricep dorinta ta morbida de masochism, dorinta ta de a-ti vedea prada macinata de moarte, asa ca un os putred dint-un cimitir cu gropi comune pe care l-am vazut mai ieri si care mi-a adus aminte cu scarba de tine.
Te-ai dat drept mort in fata mea ca mai apoi sa reinvii si sa incerci sa ma faci sa ma intorc in cuib?
Pacat, caci eu acolo nu ma mai intorc, acum nu mai e un cuib, nu mai e nimic, tu l-ai stricat, tu cu pasiunea ta grea. Acum nu mai e decat un morman de gunoi pentru mine, un gunoi cu un miros greu, de statut asa, ca tine...



By ANI

POHTE si tur de pantaloni...

               Toata lumea iubeste.Toata lumea sufera din si pentru dragoste.Se poarta...Insemana ca nu sunt in ton cu moda.As face o critica cu infiltratii ironice si comice demna de „Academia Catavencu”(ca mi-s dragi bre!) dar,inca mai stau pe ganduri,nu mi-e frica sa cad si sa-mi sparg gandu’pe care zabovesc,ci sa nu creez confuzie. Ma risc...
               Sa pornim cu dreptul si sa ne „naravim”,nu am nimic cu victimele lui Eros,fie ei amanti sau libidinosi.Nu ma deranjeaza mersul lor agale pe potecuta cand eu,o Atena ,ma grabesc sa ajung la o sezuta haiduceasca si numa’ de-a dracu’ nu i-am cerut sandalele lui Hermes,sau saruturile tandre pe bancute galbene inconjurate de toporasi si lepidoptere pastelate cand nu-mi gasesc spatiu de odihnit papucii.Nici termocuplurile din gloata intima care fie se sechestreaza reciproc de restu’,fie se prezinta la cenaclu’ nostru sub forma unor retirati-romantiosi de la care,pe parcursul intalnirii,nu scoti nici macar onomatopee dar barem sunete articulate,ca sunt ocupati cu d’ale lor.Nu ma incomodeaza lacrimile de durere si parul smuls din cap cand se duc clipele de profunzime si se asteapta sfaturi din partea mea(ca deh-bre,sunt psiholoaga),le ofer:”Da’ ce credeai fa’,ca domesticesti golanu’?” sau „Bai tampitule,daca te imbarligi cu toate gastele!”(si alte epitete depreciative).Dupa caz,urmeaza sau nu amenintarile cu sinuciderea maniaca sau impulsiva,alaturi de potiuni:alcool...alcool rafinat,alcool dublu-rafinat, alcool rectificat,alcool solidificat, alcool amilic, alcool butilic, alcool etilic,alcool metilic...venin(despre sinucidere mai vorbim cand il termin pe Durkheim).
              Ei,dabia atunci traiesc momente de confuzie,iritare si dorinta de inlaturare a emfaticilor astora.Sunt o fire suspicioasa si aceratoare,stau si diger,apoi cac ce spun.Nu cred in povesti de iubire pline de fericire,Romeo si Julieta,Tristan si Isolda,Razvan si Vidra, Cezar si Cleopatra, Lancelot si Guenievre, Bonnie si Clyde, Onassis si Maria Callas,Columbeanu si Monica ca cand ne cam ca capu’ de ratoi!Unii afectati psihic cred cu certitudine(isi impun) ca pofta(„Asta-i pohta ce-am pohtit!”) ,obsesia si iar pofta lor inseamna dragoste,dar in momente de ispita isi tradeaza chiar propria osteneala de pana atunci,nu altceva!De aceea le spun „emfatici”,pentru ca tind sa dea o forma bombastica la ceea ce experimenteaza ei.
               Eu nu cred in iubirea altora cu „si-au trait fericiti pana la adanci batraneti”,ca la noi amoru’este ucis de copii sleiosi si postasu cu recipisele de la gaze,apa si lumina.Prin urmare,daca imi va fi dat sa iubesc,vreau sa mor cum isi dorea si Otilia,la 30 de ani.Sa mor inca blonda,inca enigmatica,inca tanara si inca indragita de un barbat inalt,chinuitor de misterios,pasional,amuzant,puternic,autoritar,inteligent si citit...luptandu-ne pentru ce-i al nostru,luptand pentru omenire,luptand pentru idealuri...cu mintea dar si cu fizicul.Doi eroi,doi nebuni ”ca in filmele cu dolarii” si ca-n epopei... jazz,vin,tobacco,vara si luna plina... crazy,crazy,we go crazy”dragoste rostogolind”,cum viersuieste Margineanu(ca si asta-mi place!):
„A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.
A fost un vis crescut in munti, crescut in munti,
Nascut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti, inalti, carunti,
Ce astazi se destrama.
Voi ce va destramati, usor va destramati,
Voi, vise pe poteci (pe poteci)
In amintirea muntilor, a muntilor
Sa dainuim pe veci, sa dainuim pe veci...”
...in povesti.
                Iar de nu,de nu voi gasi,apoi...sa traiesc retrasa intr-o casa batrana,cu pisici...egiptene,carti cu parfum de file ingalbenite,cafea aromata si dulceata de trandafiri pana ma voi mumifica.Sa nu-mi pese si sa ma doara in strafund de omenire:sa traiesc pentru mine!
Pana... si daca... imi ating cauza,ma inarmez cu cinism si cu caracter flegmatic fata de amorezi si fata de curtenitorii Tezei contemporani,refuzandu-i galant cu „Sunt luata!”urmat de un suras.In gandul meu stiu ca doar de un ideal si tot in gand adaug sentinta:”Fii a mea,ma schimb pentru tine!”Dragutz...NU,nu ne...”Vreau sa te iubesc,sa te pup...lasa-ma...”NU,nici cu tine nu ma...”Mai da un semn de viata,numai eu,numai eu...”Pai daca nu vreu nici cu tine sa ma...”Tu esti gajik mea...vrei sa fii,nu?Ce ne-am potrivi!”Aaaa,stiu ca vrei sa ne...,scuze dar nu ma...cu tine,”Ia uite pe cine vad,chiar te-am visat azi-noapte!”Hai zii zau,dar stii ca nu te...”Spune-i lu’ sor-ta ca e buna rau,daca vrea,iese ceva-ceva!”Nu nu,stiu eu ce poa’ sa iasa,asa ca ...!”POHTE si tur de pantaloni...
   


DE POP POP POP

Mesaj de la un inger incornorat

Am coborat de acolo si am urcat din partea cealalta ca sa te fac sa actionezi dupa legile mele...
Faci bine, te trimit sa fierbi la cazan cu toti nelegiuitii...
Faci rau, eee...atunci se schimba situatia...pentru asta sunt in stare sa-ti ridic si o statuie pe care sa scrie: " In cinstea onorabilului meu supus"
Acum tu alegi, faci cum vrei; de iti place sa fi in aceeasi oala cu toti prostii, atunci nu ai decat. Dar daca vrei sa fi ridicat in slavi, atunci fa rau, cat mai rau posibil, sa nu mai poata nimeni indrepta ceea ce ai stricat tu cu mintea ta diabolica si plina de "rau".
Caci eu am venit...da nici nu mai stiu de unde( hahaha), am venit sa te fac sa actionezi dupa ce iti dictez eu...
Lumea va fi a noastra, a ingerilor negri si plini de dorinta de a face rau oamenilor prosti si incuiati la minte care nu vad ca de fapt intr-un final, lumea va fi doar a noastra...


By ANI