Pain

Femine

                    Si eu ce pot sa fac?

Si-mi port crucea…

M-am sculat in dimineata aceasta stoarsa de viata precum o carpa.In surdina se aude o muzica…nu deslusesc mare lucru,imi lipseste atentia distrubutiva de ceva timp dar presupun ca este coloana sonora a filmului vietii mele.N-ati vazut?In toate filmele exista o coloana sonora…dar pelicula mea este veche.
In mintea mea este haos si totul scartaie.
Hai si de la capat.Ma scol,plec,stau,vin si ma culc.Ma pierd in multime,ma pierd pe strazi,ma pierd in timp si crasnesc crispata din dinti ca trece si el pe langa mine fara sa ma observe.M-am hotarat sa ma apuc de cizmele lui Cronos si sa ma las tarata pana la mama lui.
Daca incerc sa-mi incordez pumnul nu pot.Nu am forta.Candva eram alcatuita din ura,Fiecare celula milita pentru un tot ostil.Ma hraneam cu dusmanie si imprastiam in jur vrajba… distrugeam un om cu ura adunata.Uram insasi ura,pe Erinye!
Acum nici ura nu mai am pentru cei din jur(ci plictiseala),poate doar pentru mine,este o parte de care nu ma pot desprinde pentru ca are codul meu genetic tiparit pe ea.Bunatatea nu ma caracterizeaza.Astept sa ard in Iad,de preferabil in cel al lui Dante ca sa pot vizita fiecare etaj in parte.
Oglinda e nenorocita soarta,fi-r-ar mama ei a naibii daca ar putea sa se schimbe imaginea CUMVA macar CANDVA!.
Singurul lucru care mi-a mai dat un strop sau un gram de viata(nu stiu cum se masoara dar presupun ca in timp,la secunda,la minut)este ca mi-am adus aminte ca m-a sunat cineva azi-noapte.Parca cineva drag.Aha,deci mai am ceva amprente de sentimente pe undeva printre panzele de paianjen…unde e pustiu.
Trec din pagini in pagini,sar din paragrafe in paragrafe,de la inventia tiparului pana la blog-uri,de la primele constientizari ale sinelui pana la avansate cunoasteri in psihologia personalitatii.Am mai mult de 3 spirite care au grija sa ma duca de la un capat la altul cu predare de stafeta cum i s-a intamplat si batrinului avar Ebeneezer Scrooge al lui Dickens.Si am atatea lucruri de invatat dar ma pierd printre semiotica,proximitate,propaganda,”Pathe journal”,editoriale,lead-uri,reader-uri,printre tusul de imprimare al cotidienelor si uit sa merg mai departe si ma uita si spiritele. Cand voi ajunge la sfarsit nu voi gasi decat o piatra de mormant inconjurata de pamant uscat si de maracini.Voi sufla sa vad ce scrie,voi da cu mana si voi descifra ascuns sub straturi sanatoase de praf si ploi numele meu,abia vizibil.Ma voi arunca intr-o criza teatrala pe jos si voi ramane acolo,de unde voi putrezi,pentru ca nu voi mai avea putere sa o iau de la capat.
Iar ajung pe treptele facultatii si calc pe urmele de pasi lasate pe marmura :"Cel sarac cu duhul este intotdeauna mai fericit..."
Traiesc in sistem si nu ma pot desprinde de el.Traiesc degeaba si nu imi pot da sens vietii.Traiesc complicat de simplu si intr-atat de complicat incat era mai bine sa fie simplu….dar imi port crucea.In caz ca este vreun fericit care si-a gasit rostul in viata si se trezeste in fiecare dimineata cu un zambet pe buze,sa dispara din viata mea pentru ca este un om ipocrit!



POP

--------------------------------------------------------------------

You can tell by the way, she walks that she's my girl
You can tell by the way, she talks that she rules the world.
You can see in her eyes that no one is her chain.
She's my girl, my supergirl.

And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
And then she'd say, it's alright, I got home late tast night,
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.

And then she'd say that nothing can go wrong.
When you're in love, what can go wrong?
And then she'd laugh the nightime into day
pushing her fear further long.

And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
And then she'd say, it's alright, I got home, late last night
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.

And then she'd shout down the line tell me she's got no more time
'cause she's a supergirl, and supergirls don't hide.
And then she'd scream in my face, tell me that leave, leave this place
'cause she's a supergirl, and supergirls just fly

Yes, she's a supergirl, a supergirl,
she's sewing seeds, she's burning trees
She's sewing seeds, she's burning trees,
yes, she's a supergirl, a supergirl, a supergirl, my supergirl..

Deficiente si alte naravuri

Si credeam ca eu sunt nebuna…

Am trait cu impresia asta toata adolescenta mea si frustrarea inca mai continua.Acum apare partea proasta a lucrurilor,nici aici nu excelez.Nu râde ruptul de cârpit!Nu sunt “cea mai” si nici “una dintre”,sunt doar “o”.In fiecare zi,cate un anonim/o anonima imi apare in cale pentru a-mi zdruncina increderea in sminteala mea.Nici macar ticnit nu mai poti sa fii ca lumea ca vine altul si te devanseaza,este o concurenta acerba ,o intreaga ticalosie.
Am niste vecini ce se straduiesc sa faca pe un loc care nu le apartine(un teren viran din spatele blocului ce a reusit sa scape de etichetarea drept “loc de parcare”)casute pentru porumbeii salbatici.Barbati in toata firea,pe vant si ploaie,stau cocotati pe schele pentru a termina proiectul.”Instalatia de table si fiare” ajunge pana la etajul doi al blocului in care salasluiesc.Un Hilton’s Carrier Pigeons. Iar daca asta nu se numeste capiala,dau eu in altele mai grave.
Tineretul acesta zis “emo”,care se stochiaza ca informatia pe un hard-disk pe langa Teatru’.Le-as fi numit turme,gramezi indefinite de par gen Cousin Itt din familia Adams,dar m-am gandit ca in era tehnologiei,asemenea copii moderni trebuie integrati macar lexical,ca altfel iar incep sa planga si sa se taie pe vene.De ce nu se fac toti artisti daca sunt emotivi,sinceri,retrasi si neintelesi?O tara plina de artisti la o varsta atat de frageda ar atrage atentia Uniunii Europene,am primi fonduri phare si ar bazai Romanica de cenacluri literare,galerii de pictura,sculptura,fotografie si turisti.Iar daca tot vor sa se mutileze ,sa o faca intocmai ca Van Gogh,intr-o nobila incaierare cu un Gaguin –emo,respectiv un babuin-emo.Rataciti hormonal…
Reclamele la pensii private.Numai un alienat si-ar putea cumpara proteza dentara la 25 de ani,baston la 26 sau ar fi impresionat de sloganuri vesele dupa modelul: “maine mesaju acesta va mai fi aici,dar tu?” si raspunsul clientului ar veni razandu-i inima in el“nu,eu poate o mierlesc la cotitura” ,ca doar trebuie sa convingi un tanar sa cumpere ceva de care va putea beneficia intr-o perspectiva foarte indepartata sau poate niciodata.Miselii!Aceasta da boala mintala,ma intreb daca este venerica.
Cei care se pisa pe strada.Nu,treaba aceasta este serioasa.Ia proportii uriase.Am vazut atatea dosuri saptamanile astea ...De femei,de barbati si de copii.O cucoana clasa I,s-a dat jos din mertzanu’ ei la Doamna Ghica,si cu portiera de la sofer deschisa s-a intors cu partea cea mai îndepărtată a perspectivei ei spre sosea de unde a inceput sa se scurga…treaba.In plus de asta,presupun ca este o noua moda sa-ti scoti copilu’ sa faca pisulica afara.Eu una imi scot javra si aia cu mult prea mult bun simt se rusineaza si se ascunde de priviri straine.Acum,daca pe copil il apuca,doar nu vrei sa faca enterita sau colita atat de devreme?Numai ca moda asta prinde si intre ei,unui tovaras de tobogan i se face brusc pofta sa faca ce face si vecinu…si astfel apare un intreg lant al slabiciunilor intestinale.


Frustrarile mele vor continua…


De POP