O moarte…

Acum doua saptamani a murit un vecin de bloc.Trei preinfarcte…apoi caput.Il credeam nemuritor.Imi imaginam ca voi veni peste 3 ani inapoi in cartier si ca il voi gasi tot aici,intr-o dimineata de vara,bindu-si cafeaua si fumandu-si tigara in fata scarii.

Scara A in doliu pentru ca un vecin a trecut de la 2 camere la garsoniera(ironic spus,desigur).
Era o persoana meschina si invidioasa.Era un vecin clevetitor.60% din firele de par albe ale parintilor mei purtau obligaţia-i morală de “recunoştinţa “ si “simpatie”.Ne-am tras de sireturi,ne-am tras de limba dar si de urechi 20 de ani.Acum toata rautatea lui era indesata intr-un cosciug.Au venit rude la priveghi.Au venit si alti vecini la inmormantare.

Miros de tamaie,capacul cosciugului sprijinit de casa scarii si haine negre.

Imi veneau in minte toate vorbele lui,toate faptele,toate pacatele…”Nu stii ce cresti la usa!”,ii zicea tatalui meu referitor la mine.Si tata se innegrea, il ura dar ii dadea dreptate.
A fost condamnat sa traiasca mizer.A incercat sa isi depaseasca conditia dar eticheta i-a fost pusa la nastere si a transmis-o familiei.Mostenirea genetica nu ai cum sa o schimbi,e un dat.It’s a fact .Era rrom.Ne-a furat,ne-a mintit,ne-a blestemat,dar era de o lasitate crunta.
Tatal meu e un om dur.E un om puternic si agresiv.Dintr-un singur pumn,in ciuda celor 100 si ceva de kilograme, l-ar fi bagat in mormant inca de acum 10 ani .Dar e un om inteligent,pacat!
Am auzit –o plangand doar pe fata lui.Plangi ca nu ti-l mai aduce nici dracu’ inapoi!Zau daca reinvie!Aveau un temperament asemanator.Toate rautatile pe care mi le-a facut,mi le-a facut pe la spate…sau pe pereti.
Am trecut de atatea ori pe langa ei in zilele respective,pe langa rudele lor indoliate,pe langa lumanari,pe langa cruce…simteam o apasare dar sunt o fire atat de rea incat ma surprind si pe mine .Nu am zis”condoleante”,cred ca s-ar fi sters cu ele la cur.Si mai cred ca ei gandesc ca noi i-am vrut moartea.Si stii ce?Nu-mi pasa.Si nu cred ca ei sufera,se resemneaza.
Continui sa privesc fix panza neagra de pe tocul de sus al usii lor.Dar stiu ca maine mi se va canta “ La multi ani!” si parca ma pune pe ganduri acest joc neaşteptat al întâmplării ce se disputa pe o simpla scara de bloc,intr-un simplu cartier dintr-un simplu oras,dintr-o simpla si saraca Romanie.
In urma lui ramane doar o hartie pe care va scrie “certificat de deces[…]cauza decesului: infarct miocardic”.Si pana la urma cine a fost si ce scop a avut asta pe pamant?Sa i se cante si lui candva<<“La multi ani! “ dar nici chiar o vesnicie>>?Sa ocupe un apartament in blocul 15 din Colentina?Sa cotizeze la bugetul de stat?Sa apartina unei anumite clase sociale?Sa se identifice cu o anumita minoritate?Sa ne agaseze pe noi?
Rar se vor naste oameni care chiar sa insemne ceva pentru omenire.Multi suntem doar ingrasamant.Un fel de cacat.



POP