--------------------------------------------------------------------

You can tell by the way, she walks that she's my girl
You can tell by the way, she talks that she rules the world.
You can see in her eyes that no one is her chain.
She's my girl, my supergirl.

And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
And then she'd say, it's alright, I got home late tast night,
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.

And then she'd say that nothing can go wrong.
When you're in love, what can go wrong?
And then she'd laugh the nightime into day
pushing her fear further long.

And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
And then she'd say, it's alright, I got home, late last night
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.

And then she'd shout down the line tell me she's got no more time
'cause she's a supergirl, and supergirls don't hide.
And then she'd scream in my face, tell me that leave, leave this place
'cause she's a supergirl, and supergirls just fly

Yes, she's a supergirl, a supergirl,
she's sewing seeds, she's burning trees
She's sewing seeds, she's burning trees,
yes, she's a supergirl, a supergirl, a supergirl, my supergirl..

Deficiente si alte naravuri

Si credeam ca eu sunt nebuna…

Am trait cu impresia asta toata adolescenta mea si frustrarea inca mai continua.Acum apare partea proasta a lucrurilor,nici aici nu excelez.Nu râde ruptul de cârpit!Nu sunt “cea mai” si nici “una dintre”,sunt doar “o”.In fiecare zi,cate un anonim/o anonima imi apare in cale pentru a-mi zdruncina increderea in sminteala mea.Nici macar ticnit nu mai poti sa fii ca lumea ca vine altul si te devanseaza,este o concurenta acerba ,o intreaga ticalosie.
Am niste vecini ce se straduiesc sa faca pe un loc care nu le apartine(un teren viran din spatele blocului ce a reusit sa scape de etichetarea drept “loc de parcare”)casute pentru porumbeii salbatici.Barbati in toata firea,pe vant si ploaie,stau cocotati pe schele pentru a termina proiectul.”Instalatia de table si fiare” ajunge pana la etajul doi al blocului in care salasluiesc.Un Hilton’s Carrier Pigeons. Iar daca asta nu se numeste capiala,dau eu in altele mai grave.
Tineretul acesta zis “emo”,care se stochiaza ca informatia pe un hard-disk pe langa Teatru’.Le-as fi numit turme,gramezi indefinite de par gen Cousin Itt din familia Adams,dar m-am gandit ca in era tehnologiei,asemenea copii moderni trebuie integrati macar lexical,ca altfel iar incep sa planga si sa se taie pe vene.De ce nu se fac toti artisti daca sunt emotivi,sinceri,retrasi si neintelesi?O tara plina de artisti la o varsta atat de frageda ar atrage atentia Uniunii Europene,am primi fonduri phare si ar bazai Romanica de cenacluri literare,galerii de pictura,sculptura,fotografie si turisti.Iar daca tot vor sa se mutileze ,sa o faca intocmai ca Van Gogh,intr-o nobila incaierare cu un Gaguin –emo,respectiv un babuin-emo.Rataciti hormonal…
Reclamele la pensii private.Numai un alienat si-ar putea cumpara proteza dentara la 25 de ani,baston la 26 sau ar fi impresionat de sloganuri vesele dupa modelul: “maine mesaju acesta va mai fi aici,dar tu?” si raspunsul clientului ar veni razandu-i inima in el“nu,eu poate o mierlesc la cotitura” ,ca doar trebuie sa convingi un tanar sa cumpere ceva de care va putea beneficia intr-o perspectiva foarte indepartata sau poate niciodata.Miselii!Aceasta da boala mintala,ma intreb daca este venerica.
Cei care se pisa pe strada.Nu,treaba aceasta este serioasa.Ia proportii uriase.Am vazut atatea dosuri saptamanile astea ...De femei,de barbati si de copii.O cucoana clasa I,s-a dat jos din mertzanu’ ei la Doamna Ghica,si cu portiera de la sofer deschisa s-a intors cu partea cea mai îndepărtată a perspectivei ei spre sosea de unde a inceput sa se scurga…treaba.In plus de asta,presupun ca este o noua moda sa-ti scoti copilu’ sa faca pisulica afara.Eu una imi scot javra si aia cu mult prea mult bun simt se rusineaza si se ascunde de priviri straine.Acum,daca pe copil il apuca,doar nu vrei sa faca enterita sau colita atat de devreme?Numai ca moda asta prinde si intre ei,unui tovaras de tobogan i se face brusc pofta sa faca ce face si vecinu…si astfel apare un intreg lant al slabiciunilor intestinale.


Frustrarile mele vor continua…


De POP

Ca o curva proasta

Ce norocoasa ai fost ca l-ai avut, dar din pacate pentru tine l-ai pierdut fiindca ai fost prea egoista si fraiera.
Nu ai stiut sa-i dai sentimente placute, fericire. Sau poate da, dar pentru un scurt timp. Pana in momentul in care ai vrut totul doar pentru tine, fara sa te gandesti ca alaturi respira un om, si nu un obiect pe care sa-l arunci cu nepasare cand te-ai saturat de el, sau un om ce nu-ti mai vrea in ruptul capului a-ti satisface mofturile si poftele tale obsedate de prostie si pictate cu "urat".
Dar ai facut un lucru inteligent pentru o curva proasta ca tine, caci i l-ai lasat alteia, si acea "alta" sunt eu, si pentru ea, el valoreaza mult mai mult decat 2 bilete la Depeche Mode si o excursie la munte.Valoreaza ceea ce e...o FIINTA care iubeste o alta ce-l face fericit.
Asa ca in continuare, enjoy your stupid life...Bitch


ANI

"Cismigiul asta vechi" prima promenada

Durerea intrebarii "de ce"

De ce...suna foarte simplu...de ce n-ar fi chiar asa?
Cati oameni se mai intreaba ce se intampla cu ei sau in jurul lor in zilele in care scriu acest lucru?
De cand ne stim ne-am obisnuit sa ne explicam totul de la existenta pana la apartenenta religioasa cu ajutorul unor fapte si a unor carti scrise in timpuri nedeterminate aparent.
Dar, cati oameni se intorc inspre ei atunci cand nu reusesc intr-o situatie? Foarte putini...si e pacat. Este infinit mai usor sa dam vina pe altii sau pe "destin" atunci cand nu reusim..
Ei bine eu spun nu...in loc sa acceptam ce ni se intampla incercam sa luptam si fara sa vrem inotam impotriva curentului. Tot raul este evitat...fara a incerca macar pentru o clipa sa privim in profunzime.
Ce este durerea de fapt...? Este o reactie perfect normala a organismului nostru care ne spune ca ceva nu este in regula...si ca trupul nostru incearca sa se refaca. Cele mai grave boli nu produc durere...
Fortand un pic analogia...nu ar insemna ca orice rau intalnit sa ne automotiveze...? Sa devenim mai buni pentru noi si sa evoluam.
E foarte ciudat cati adolescenti se sinucid dupa o puternica depresie dupa o despartire de iubit sau iubita;si de asemenea e foarte trist...
Fiecare dintre noi detine controlul asupra propriei persoane si astfel se poate automodela in foarte multe feluri..dar putini cred in "teoria asta stiintifica...bah porcarii"...nimeni nu mai are rabdare sa ocoleasca pretextele astea care denota doar lasitate.
Intotdeauna cand ne vom lovi de un zid de netrecut cheia se va afla in noi...trebuie doar sa o cautam indeajuns de mult si vom fi liberi.
Cat va mai evolua lumea asta este un mister, insa nu e un mister ca totul este declansat de magica intrebare: "De ce?"
Trebuie insa curaj pentru a o adresa...cine stie ce vei declansa...

DE ANI

Cum de-am putut?

Cum am putut fi chiar atât de rea? Nu-mi pot da seama cum de pot fi chiar atât de javră. Te-am "lovit nemeritat" fără ca tu să-mi fi făcut ceva rău. Ştii, imi cer iertare, nu mi-am dat seama că poate te rănesc, sau cel puţin te fac să te simţi rău.
Acum că mi-am dat seama de oarecum gravitatea faptei mele, eu sunt cea care se simte extrem de oribil. Îmi vine să-mi bag capul în pămant, ca struţul în nisip, dar eu sa nu mai ies de acolo, decât când am să invăţ să nu mai rănesc oameni dragi mie, să nu te mai "lovesc" pe tine, cel ce mă iubeşte necondiţionat.
Nu vreau să-ţi pară că iubirea mea iţi face rău.
Am fost o nemernică. Mă simt ca un om terminat. Vreau să plâng, poate aşa voi da afară răul...de fapt urma din răul ce ţi l-am pricinuit; urma ce trebuie smulsă fără milă din rădăcină. Căci răul este deja făcut...
Aş vrea să plâng dar nu mai pot; spui că mă ierţi dar nu-i uşor. Mă pun în locul tău şi din nou îmi vine să plâng

DE ANI

ce poti sa faci cand nu mai poti?

Ce te faci cand nu mai auzi zgomotul facut de cei din jurul tau?
Ce te faci cand cei din jurul tau nu mai vor sa auda de tine ?
Ce te faci daca intr-o dupa-amiaza de august dispar toti oamenii care te inconjurau mai ieri ?
Ce poti face daca noaptea se transforma in zi torida si nu mai poate fi la loc racoare ?
Ce poti face daca clopotul ceasului din centru nu mai vrea sa bata la fel de tare ?
Ce poti face daca te roaga cel de langa tine sa-i dai o mana de ajutor atunci cand tu nu vrei ?
Nu poti face nimic !!!
Nu poti face pentru ca iti este paralizata dorinta ta de miscare,
Iti este greu sa te misti chiar si pentru tine,
Nu poti gandi mai departe de locul gol ce sta langa umbra ta,
Te vrei a fi puternic pentru a arata celor din jur ca poti,
Te vrei a salaslui in cetatea linistii macar o jumatate de ceas,
Nu poti sa ai chiar tot ce iti doresti fara un sacrificiu anume,
Nu poti sa mai iubesti fara sa-ti para rau de urme,
Nu poti ura o persoana doar pentru ca ati gresit amandoi,
Nu poti si asta te face mai slab decat esti,
caci iti doresti,
Si iti doresti sa ai persoana respectiva,
chiar constient fiind de multele regrete de apoi.
DE ANI

Vise triste!!!

Si ploua, si iarasi ploua... afara si in sufletul meu ticsit de dorinte.
Cate dorinte am eu cred ca nu sunt atatea flori in lume.
Imi doresc lumea mea de vise frumoase, lumea mea din care sa nu fi iesit mai demult.
Ideea ca trebuie sa ma intorc acum inapoi la mine acasa ma face sa zburd de fericire, si trebuie sa ma intorc altfel o sa plesnesc de plans ; sa tin in mine nu mai merge, sa spun in stanga si in dreapta or sa zica : « Ia uite-o si pe asta, sufera de bagare in seama » mai bine tac si plec…
Dar cum sa plec cand eu am construit ceva cand am izbutit sa ies din visele colorate de dincolo ?
Cum sa fac sa fie bine pentru mine si pentru el?
Cum sa fac sa fie bine pentru noi, noi toti ?
Si daca incep un vis nou ranesc sufletul pe care il las aici cu inima sfaramata in bucati, cu intrebari fara raspuns, cu ganduri, cu dorinte neimplinite.
Si-mi curg lacrimile pe foaie si continui sa scriu cu umezeala ochilor mei, nu vreau sa ma opresc caci risc sa plang mereu.
Ce pot sa fac sa treaca asta intr-un fel ? dar fara amintiri triste ?
Unele dintre ele le-am lasat adanc in urma, ele nu mai sunt dar pentru cele viitoare nu vreau nici sa aud….si cred ca singura solutie este sa….
Te iubesc…si te-am iubit, te voi iubi ! Cu umbra…
   DE ANI

Ipocrizia basmului cu ciori si corbi

Imbecilitate!De cand ma trezesc pana cand ma culc dau numai peste ignoranti misogini si piste-feministe.Eu prestez un “misoginism feminin” si un “feminism masculin”(si nu ma refer la feminismul Simonei de Beauvoir,women are human!),pentru mine multe dintre femei sunt tantaloaice si curve iar barbatii au ceea ce numesc eu si antichitatea “inteligenta phallica” si multime vida.
Am un profesor,trece lejer de 60 de ani,care cere cu disperare sa fie vindecat de misoginism.”Pustiule”,esti o cauza pierduta,tine-o asa cat mai ai timp.Un misogin evită cercurile si compania femeilor,dar individul cu pricina este inconjurat cu preponderenta de studente.Ma intreb cum se descurca si cum se manifesta in camere mici,asediate de sani…sau juma’ de sani ca mai sunt unele care n-au si atunci e necesar sa schimbam sistemul de numaratoare!
Am un coleg care-ti spune cu un zambet ipocrit: “Eu nu sunt misogin,eu consider ca femeile sunt egale in drepturi cu barbatii,au aceleasi responsabilitati.”Asa ca daca ai pretentia sa-ti ofere scaunul lui,sau sa presteze alte munci de tipu’voluntariat te inseli amarnic.Da-i bataie singura si vezi sa nu te impiedici!
Am prieteni care nu stiu alte sinonime pentru “femeie” inafara de “pizda”.Daca stau confortabil si ma gandesc sanatos,presupun ca si “femeie” a devenit o nebuloasa pentru ei.Nu-i condamn,apreciez pragmatismul si veridicitatea de care dau dovada.Bravo baieti,pardon “putze”.
“Femeia este arma diavolului”.Absolut!Barbatul este vrednic de mila,de plans.Cum sa reziste el la vrajile femeilor,la parul lung,la buze pline,la sani fermi,la solduri sculptate,la funduri bombate si la picioare lungi,trebuie sa-l intelegem,sa-l sustinem moral…si fizic ca altfel se duce dracu’ societatea si natalitatea.
In acest punct ia sfarsit misoginismul,si-si intra feminismul in rol.
Niste cucoane de tipu’ “die Grosse Helga”,soldati SS imbracate in negru(le lipsea zvastica de pe umar si atat) se falfaiau cu niste plancarde in mana intr-o vineri seara pe Kogalniceanu.Fir-ati ale lui scaraoţchi, ducă-se-pe-pustii sau duca-se mai –repede –din-fata-lu’336!Sunt o studenta frustrata si nemancata toata ziua,nu am timp de meeting-uri…birjar da-i bice si calaca-le pe nebune!Zadarnic.In mai putin de 3 minute,am inceput sa fac aceleasi lucruri pe care le faceau si barbatii din jurul meu,sa-mi dau ochii peste cap,sa bat din picior apoi sa dau drumu’ unui vast repertoriu de injuraturi pe o voce de spirit malign.
Multe femei din masina au fost impresionate pana la lacrimi si muci de protestul ogre-itelor,incat s-au hotarat sa se scoboare de-a dura din vehiculul fermecat pentru a sustine cauza femeilor oropsite de barbati,de soarta si de calorii.”Nu ne mai e teama !”racneau gingasele.Si in ziua de astazi imi pun intrebarea:cine ar avea curajul,sau nebunia sa se puna cu ele?Poate vreun grizzly, daca ia viteza cu o palinca sau cu un Orbit ca apoi sa strige “ hai ca poti!”, in timp ce-si scutura labele si grumazu’?
La un asemenea caz ma astept si la un vice-versa(de-ale lui Lefter Popescu),un grup de barbati hraniti numai cu golurile de la covrigi,tinand plancarde inscriptionate cu sloganuri de genu’“Dati-ne mancare/Calcati-ne chilotii…nu mai fiti brutale!” incercuiti de S.P.I.R.u ,iar de partea opusa a baricadei umane,valuri intregi de femei sanatoase,grase si frumoase cu cratiti in cap si inarmate cu facalete si polonice.
Socotesc situatia in timp ce-mi aprind un “cui de cosciug”:sexu’ se imparte in doua,in patachine si-n limbrici.Iar noi mizantropii,ceva superior…o specie remarcabila(gen ornitorinc) stam si privim cu animozitate cum doua “colective”ce-si au ca suport comun organul sexual, se ciorovaiesc ca ciorile cu corbii ca in final sa ajunga tot la imperechere.



POP

Return To Innocence

Nu vreau sa-mi fac un obicei din a posta titluri in engleza,dar acesta chiar se potriveste.Sa vezi comedie!Cum m-am rostogolit pe scarile de la facultate,cum am traversat pasajul de la Universitate si cum am ajuns in statia de autobuz nu-mi explic.Eram mult prea concentrata sa ma gandesc la “nimic”,la intensitatea mirosului de coca de la Forneti,cum mi se falfaie “jaca” in briza Bucurestiului,la cum bocane tocurile pe asfalt,sa-mi calc umbra...ah uite si un avion...de ce sunt eu blonda?!etc.
Imi ridic capul dintre problemele mele cu tenta existentialista si zaresc un 66.Tzup-tzup in el…si merg…si merg…si merg…adica pardon,doar vorbim de Bucuresti :si stau…si stau…si ma tarai…si stau …si stau.Uite un melc pe banda intai,nu l-o lua radaru’?La Carol,troleibuzul meu nu face stanga pe Mosilor ci isi continua drumul spre Foisorul de Foc.Opaaa!Dar eu am vazut clar “66”,cand colo era “85”.Cum am putut sa vad 66 in loc de 85?!”Adevarul este dincolo de noi” ca in Dosarele X.Bun,nu ma agit si-mi continui drumu’ ca altfel dau de banuit.O blonda dezorientata este o priveliste …amuzanta.Voi cobora la…la…Hasdeu.Vai!
………………………………………………………………………………………………..
Troleibuzul pleaca din statie si in fata mea mi se arata…Hasdeul.Raman melancolica,cum n-am ramas niciodata in fata lui,nici macar in lateral sau in spate(desi mie mai mult imi placea in spate),inainte ramaneam cu “baga-mi-as, iar la scoala!”Cat timp am trecut pe langa el,am avut flash-back-uri de prin vremea in care eram liceana(prin cretacic parca),spiritul Iuliei ma bantuia si ma tragea de poalele trenchiului.Imi venea sa scot telefonul din geanta si sa o sun pe Miserupeasca mea sa-i zic ca sunt in fata Hasdeului si apoi punct.Nu stiu in ce masura ar fi impresionat-o.
Cred ca asa a trebuit sa fie,sa urc eu in troleibuzul acela hibrid 66-85.Daca nu ar fi fost asa nu as mai fi auzit fiecare particica din cladire cum imi sopteste:”Sa nu uiti niciodata de unde ai plecat!”




POP

NATURA

Sistemul-un verdict ce handicapeaza

           Noi,tipu’ jurna,am fost invatati sa blamam sistemul si birocratia.De cand am intrat pe treptele Universitatii am fost improscati cu confetty si vorbe de duh: “sa nu dati doi bani pe cei care termina alte facultati”.Si cum noi nu suntem ca mezinul Harap-Alb,nu avem nevoie sa dam nas- in -nas cu ursu’ sau cu Spanu’ pana sa ne convingem si am “purces”(dupa cum zice o colega moldoveanca de-a mea) in a discredita tot ce ne inconjoara.Inclusiv pe noi…noi intre noi…si eu pe toti.
           Suntem dati dracu’ si functionam dupa o usoara anarhie,nu pentru ca ne-a lovit norocu’ in parietale ci pentru ca nimeni nu intelege niciodata nimic,dar ne ignoram scaparile impachedandu-ne intr-un ambalaj ce ne exprima originalitatea.
           La psihologie,istetii aia ne conduc dupa aceleasi criterii.Altii sunt incuiati in timp ce noi privim in profunzime,analizam…mda,trecem cu usurinta de osul frontal direct pana in cel occipital tocmai unor raze X(xx).Ne este interzis sa admitem noţiuni dominante cu funcţie de comandă şi control al gândirii,in asemenea cazuri impingem podul palmei in fruntea ignorantului(eu as face-o in mandibula) si il atacam cum stim noi mai bine,anume psihologic.
           Insotind-o pe Miserupeasca mea la ASE am observat ca saracii sunt mai certati cu soarta,amarati si incovoiati de caietele studentesti tip mate.Privirea le e razna de la atataea patratele si cifrute.Nedescurcareti,dar avansati in ceea ce priveste spiritul de turma.Nu articuleaza clar cuvintele,iar cand vine vorba sa incerce(dar nu si reusesc,pe ei Seneca sau Lycurg nu i-a blagoslovit cu Ars Oratoria) sa-si exprime nelamururile in fata secretariatului ranjesc fasolele lung printr-o gaurica cat biletu’ de tramvai.Cica de partea cealalata ar trebui sa fie o secretara.Suspecta treaba,deoarece secretarele sunt pasnice pascatoare de pasuni pe la ei p’acolo si rabdatoare.Deci nu-i necesar un contact fizic intr-atat de slab.La noi,mai ales la FJSC, te desparte de “fiare” doar un birou 1/1,cu alte cuvinte,trebuie sa te duci inarmat cu scut,sulita,baioneta,balista …spartani cu picioare strasnice ca sa o iei la timp la fuga inainte sa ii mai creasca inca 1-2…9 capete prin care sa scuipe foc si usturoi:”Dar nu vrei sa-ti scriu eu cu mana mea?Ce jurnalist ajungi tu daca nu te documentezi singur,descurca-te?” D’ala de se balbaie la Carcotasi manca-ti-as,da-te-n papuci!Si da-i si asuda pana unde dracu’ ai tu urmatorul laborator,but you shall never look back !
          Sa revenim la rabdarea secretarelor de la ASE.Au avut–o ca sa ne trimita dintr-o cladire in alta,de la ghiseu la ghiseu si au mai avut-o,saracele femei,ca sa asculte aceeasi poveste de cate ori s-a simtit nevoia.Au avut rabdarea sa-si telefoneze intre ele,sa se hlizeasca la receptor,sa se certe,sa se impace…adevarate trairi cu care Stupidoasa Banicoasa ar fi fost invidioasa pe mine ca-i iau painea de la gura.In tot acest timp,slab constienta de experientele profesionale la care asistam,eu imi exercitam cu mapa,asupra capului, o forta direct proportionala cu iritarea si plictiseala si ma intindeam de geamurile birourilor ca untul pe paine.Am urcat scari,am batut coridoare,am cautat usi si am stat la cozi pentru ca asa este sistemul. Ne-am simtit ca niste bumerange aruncate de la o functionara la alta.Am injurat sistemul atat cu spurcaturi adanc infipte in folclor si in diverse origini ,mai mult sau mai putini biologice, cat si cu unele neologice,spontane.
          Dupa cateva ore petrecute printre semianalfabetii/ele minimalisti/e (adica o chestie legata de hause cu bum-bum mult)de la ASE,slab pregatiti atat pentru viata cat si pentru o societate bazata pe birocratie,in care singurul lor limbaj cu care se descurca este cel economic,mi-am consolidat parerea cu care pornisem de la bizarii mei: ”Vine un agitator electoral la casa de nebuni si le povesteste nebunilor cat e de bine in tara,ce bine se traieste si cat de buna e conducerea actuala. Toti bat din palme,nebunie mare… numai unul sta nemiscat. - De ce nu bati si tu din palme ba? Tipu’ flegmatic- Eu sunt medicul psiholog!” si ”Jurnalisti,care e profesia voastra? AUgh,AUgh,AUgh!”



DE POP