Return To Innocence

Nu vreau sa-mi fac un obicei din a posta titluri in engleza,dar acesta chiar se potriveste.Sa vezi comedie!Cum m-am rostogolit pe scarile de la facultate,cum am traversat pasajul de la Universitate si cum am ajuns in statia de autobuz nu-mi explic.Eram mult prea concentrata sa ma gandesc la “nimic”,la intensitatea mirosului de coca de la Forneti,cum mi se falfaie “jaca” in briza Bucurestiului,la cum bocane tocurile pe asfalt,sa-mi calc umbra...ah uite si un avion...de ce sunt eu blonda?!etc.
Imi ridic capul dintre problemele mele cu tenta existentialista si zaresc un 66.Tzup-tzup in el…si merg…si merg…si merg…adica pardon,doar vorbim de Bucuresti :si stau…si stau…si ma tarai…si stau …si stau.Uite un melc pe banda intai,nu l-o lua radaru’?La Carol,troleibuzul meu nu face stanga pe Mosilor ci isi continua drumul spre Foisorul de Foc.Opaaa!Dar eu am vazut clar “66”,cand colo era “85”.Cum am putut sa vad 66 in loc de 85?!”Adevarul este dincolo de noi” ca in Dosarele X.Bun,nu ma agit si-mi continui drumu’ ca altfel dau de banuit.O blonda dezorientata este o priveliste …amuzanta.Voi cobora la…la…Hasdeu.Vai!
………………………………………………………………………………………………..
Troleibuzul pleaca din statie si in fata mea mi se arata…Hasdeul.Raman melancolica,cum n-am ramas niciodata in fata lui,nici macar in lateral sau in spate(desi mie mai mult imi placea in spate),inainte ramaneam cu “baga-mi-as, iar la scoala!”Cat timp am trecut pe langa el,am avut flash-back-uri de prin vremea in care eram liceana(prin cretacic parca),spiritul Iuliei ma bantuia si ma tragea de poalele trenchiului.Imi venea sa scot telefonul din geanta si sa o sun pe Miserupeasca mea sa-i zic ca sunt in fata Hasdeului si apoi punct.Nu stiu in ce masura ar fi impresionat-o.
Cred ca asa a trebuit sa fie,sa urc eu in troleibuzul acela hibrid 66-85.Daca nu ar fi fost asa nu as mai fi auzit fiecare particica din cladire cum imi sopteste:”Sa nu uiti niciodata de unde ai plecat!”




POP