Cum de-am putut?

Cum am putut fi chiar atât de rea? Nu-mi pot da seama cum de pot fi chiar atât de javră. Te-am "lovit nemeritat" fără ca tu să-mi fi făcut ceva rău. Ştii, imi cer iertare, nu mi-am dat seama că poate te rănesc, sau cel puţin te fac să te simţi rău.
Acum că mi-am dat seama de oarecum gravitatea faptei mele, eu sunt cea care se simte extrem de oribil. Îmi vine să-mi bag capul în pămant, ca struţul în nisip, dar eu sa nu mai ies de acolo, decât când am să invăţ să nu mai rănesc oameni dragi mie, să nu te mai "lovesc" pe tine, cel ce mă iubeşte necondiţionat.
Nu vreau să-ţi pară că iubirea mea iţi face rău.
Am fost o nemernică. Mă simt ca un om terminat. Vreau să plâng, poate aşa voi da afară răul...de fapt urma din răul ce ţi l-am pricinuit; urma ce trebuie smulsă fără milă din rădăcină. Căci răul este deja făcut...
Aş vrea să plâng dar nu mai pot; spui că mă ierţi dar nu-i uşor. Mă pun în locul tău şi din nou îmi vine să plâng

DE ANI