Base pe un nor de fosfor se ascunde de vipie

Fi-r-ar a dracului politica,noru’ si canicula!Mi-au umplut diminetile de roua jurnalistica si serile de boare stirista.Nu ma mai tin prajinile si butucul de atat repetitie,”eu sunt nevricos, şi nu stiu ce-aş fi în stare”(se stie,din “Bubico”)sa-i fac mass-mediei dac-o prind!
Cu suvita lui Base am ajuns la saturatie:trec la regurgitare. "Norocul meu, gândesc eu, să trăiesc bine!... Lua-te-ar dracu’ de javră!"suna cunoscut,tot din stimabilul Caragiale.
Sa ma pupe Parlamentul, Camera Deputatilor, Guvernul...PNL-ul,PSD-ul,PD-ul,ASL-ul,PLM-ul,STF-ul,MM-lor in dosul meu bombastic de patrioata!Da,recunosc ca nu am fost sa votez ca nu-mi place politica si nici cei care o fac,sau cei care vorbesc despre ea,sau cei care cred ca vorbesc despre ea.Asta nu e politica,nu!Stra-stra-nepotul meu nu va naviga ciber-book-ul de istorie si va citi acolo de Geoana.Putin le va flutura lor de Geoana.Tot Ceasca si soimii patriei vor razbi glorios,cu plancarde comunsite:”Am fost in fruntia tutulol!Alo!”
Am avut un real ghinion in ceea ce priveste “norul de fosfor”.Fosforul are o importanta deosebita la producerea energiei nervoase, intelectuale si sexuale, regularizand bataile inimii si ajutand la functionarea normala a rinichilor.Ar trebui sa luam in serios treaba asta si data viitoare sa “aranjam” in asa fel incat sa nu ne mai bage in anonimat chiar si-un nor!Il invitam la un Callatis,la un Bran din partea statului(pe banii contribuabililor).Ce naiba,si-au calcat pe principii Stonesii si noru’,bata-l vantu’ ne trateaza cu dosu-i pufos?!Stiam o treaba…Sa vezi calamitate,pe ce-mi picara-ca la looney tunes-ochii azi in “Academia Catavencu”:"phosporos" in greceste inseamna "purtator de lumina",pacatul e dublu,ne mai lumina si noua mintile.Pardon, nu si-a trasformat fosforul compozitia,tot otravitor e,doar ca am eu glume de “Happy Tree Friends”.
Ca tot veni vorba de fizicul omenesc,dar nu am si eu derma ,capilare si simturi?Imi pot da seama si singura cat este de cald.Tin mortis, chiar insista baietii,sa imi aduca la cunostinta disperarea lor cu privire la starea focului,apei,pamantului si ale altor elemente feng-shui,cu garnitura de Incalzire Globala si sos de Sfarsitul Lumii.Prea putin imi taie pofta de pepene ca a picat fosila-mumia-moashta(pa gheata nu,pa’nisip ) pe strada.L-am trimis eu la promenada pe “vipie”?!Titluri de ziare(fie tabloide,fie cotidiane mai de ‘vezi –Doamne’) :„Rapusi de vipie”, “Temperaturi de vipie” ,“Cum ne ferim de vipie”.
.De ce ii spuneti “vipie” oameni buni si milostivi ca mi se usuca nasul ca la caine numai cand ma gandesc la “vipia”fi-v-ar lipia voastra!”Arsita”,”canicula” nu va mai prieste?Va cade greu la intestin ca nu suna sufficient de prajit?Atunci permiteti-mi sa imi enumar si eu desaga de regionalisme referitoare la vremuri calde:zăpuc, pripec, japsă.La ce folos?

DE POP

DEMOCRATIE

Sunt vie! Si ce daca zice unul de pe strada!! Ce eu nu sunt viu, si totusi uite cum o duc!! Ma tarasc prin viata asta mizerabila, pe strazile astea infecte pline de cocalari de seama mea! Sunt un nimic, si asta imi impute existenta si mai si decat miroase a pisat de caine acum! Si tu te prefaci ca e minunat si ca nu exista curvasaraie in jegul asta de popor hulit!!
Halal, esti unul de-al lor, ai pupat in cur mult la viata ta, esti prostit de sistemul lor dracos, sistem in care se pare ca tot mai multi intrati ca prostii! Stiti ce ba boilor!! Sunteti niste vite imputite, niste animale scarboase, niste cai prosti care privesc doar inainte si niciodata in stanga si-n dreapta, sunteti sclavi in lumea lor, ba dobitocilor, si nu vreti sa va treziti fiindca va place sa persistati in idiotenie, jitiilor!!
Daca ar fi sa fiti in locul meu dintr-un motiv sau altul pai v-ati smulge parul de pe piept si v-ati da foc in fata pramatiei de govern, ati cere mila tarfelor pe care le-ati siluit sau le-ati futut fiindca v-a lasat sa va varsati borhotu in pizdele lor, fara sa va ceara socoteala cum fac nevestele acasa. Ati ajunge niste imputiti odata smecheri, ati veni in patru labe v-ati umili doar doar veti linge blide sa mai castigati un ban, si v-ati plange de mila numai la gandul ca ati fost candva voi: CURVE CU 2 FETE.



DE ANI

Hai, de-oi muri!!

Simt cum imi ingheata inima si pulsul incep sa nu-l mai am treptat.
E racoare din ce in ce mai mult si ma intreb daca asa sunt ultimele clipe inainte de ultimul drum.
Deodata simt cum cineva imi atinge fruntea cu o ceva umeda si ma intorc sa vad cine e. Un chip de inger ma priveste imi zambeste frumos si ma indruma sa-l urmez pana la o usa aflata mai incolo.
Instinctiv ma uit in urma si ceea ce vad ma ingrozeste: o camera alba, un pat in jurul caruia sta cineva si plange, un aparat de care sta agatata un fel de punga in care picura ceva foarte incet.
Totusi vorbeste cu cineva acea persoana de langa pat si plange de i se innoada lacrimile sub barbie.
Imi intorc privirea la chipul de inger care imi tot face semne sa pasesc spre usa, si ii soptesc ca parca nu as vrea sa trec dincolo, avand convingerea ca mai am multe de rezolvat. Dar acesta neaga dorinta mea, spunandu-mi ca daca nu ma grabesc sa trec de partea cealalata e posibil sa raman intre 2 lumi fara sa mai pot iesi vreodata.
Nu am de ales, ma gandesc eu, si apuc ingerul de mana.
In acel moment simt ceva o lovitura in spate, in ambele parti ale umerilor.
Ingerul: Nu te teme, aici nu vei mai muri niciodata
Eu: Dar ce se intampla cu spatele meu?
Ingerul( zambindu-mi si imbratisandu-ma imi sopteste la urechea stanga): Iti cresc aripi!!!
Eu: Cum sa-mi creasca aripi e imposibil!! Dar eu trebuie sa raman acolo, nu vreau sa vin cu tine!!
Ingerul: Si ce vrei, sa ramai pe loc intre 2 lumi total opuse, sa nu te bucuri de nimic pe deplin? Sti cum se numeste asta inconstiento?
Eu: Nu, cum?
Ingerul: COMA!
Eu: Dare eu nu vreau nici in coma, nici acolo unde vrei tu sa ma duci. Vreau unde imi e locul!
Ingerul: Hai ca nu stau de capul tau sa te conving ca ciclul tau de viata pe Pamant s-a terminat. Acum, urmeaza al treilea pas!
Eu: Cum al treilea?
Ingerul: Inainte sa te nasti ai avut o viata, ai trait pe un anume pamant, intr-o anumita lume, cand ti-a venit insa timpul sa-l lasi, ai trecut dincolo acolo unde o femeie ti-a dat viata si ai ajuns acum in ultimul stagiu.
Eu: Deci nu voi muri?
Ingerul: Nu, nicidecum. Vei incepe o alta viata.
Eu: Si cand se va termina si asta, atunci va fi sfarsitul, nu?
Ingerul: Nu, atunci ne vom aduna toti si vom incinge o partida de…….carti si va fi petrecere, atunci ne vom bucura de o viata care nu se va sfarsi niciodata!!
Eu: Atunci daca e asa cum zici, hai de-om porni la drum si HAI DE-OI MURI!!!



De ANI

Reincarnare

Ploua domol si e trecut de miezul noptii.Vantul forteaza crengile unui tei trecut si inalt,sa zgarie geamurile murdare ale singurei odai luminate.Stropii de ploaie lovesc in acoperisul casei batrane facand un zgomot infundat,ca apoi siroaie subtiri sa se prelinga de pe tigle spre pamantul mustind a apa.
La etaj,o lumina slaba de lampa cu gaz,se zareste din strada.O strada cu dale pietruite,acum alunecoase din pricina intinderii de picuraturi dezlantuite.
Ornamentele fatadei cladirii nu se disting in bezna noptii,dar se deosebeste conturul unei case din piatra,în stil baroc provincial.Pridvorul improvizat si acoperit de o marchiza,este strajuit de un felinar din fier forjat care scartie in bataia vantului,creand jocuri de lumini pe o usa masiva,atent lucrata in lemn de stejar.Apas incet pe incuietoare si usa se deschide fara taraboi.In spatele ei mi se descopera o alta lume.Rafinamentul mobilei din lemn de trandafir si de cires,draperiile imense cu ciucuri rasfirati si perdele vaporoase,covoarele atent lucrate manual,statuetele din marmura inspirand zeitati mitologice si un miros dulce de vanilie si scortisoara alcatuiesc,intocmai ca o reteta perfecta de prajituri,un mediu somptuos dar calduros totodata.La parter,in salon,arde mocnit focul intr-un semineu din piatra,impresionant prin marime.Prin incaperea slab luminata doar de flacarile rosii,se zaresc pe camin 5 mere aproape coapte si un borcan cu miere,care-si vad reflexia intr-o oglinda cu rama splendid lucrata cu modele florale.O sofa rosie,acoperita neglijent cu o cuvertura verde din stofa,ce zace jumatate pe covor,este pozitionata in mijlocul camerei aproape de semineu.Pe o masuta amanuntit ornamentata cu aceleasi motive florale observate la oglinda se mai gaseste inca setul de cafea din portelan cu care s-au intretinut,nu cu mult timp in urma,proprietarii casei. Ma indrept spre capatul vestibulului,tapetat cu hartie scumpa de culoarea piersicii coapte si luminat de o parte si de alta a peretilor cu aplice din acealsi fier forjat.Singurul obstacol este un vas mare decorativ din ceramica complementat de numeroase cozi de paun.La sfarsitul holului sta impunatoare,o scara din lemn venghe care duce pana la etaj,tapitata cu un covor de culoarea albastru-indigo.
Urc lent treptele,stiu ca vor scartai,parca as mai fii fost aici odata.Inca dupa primii pasi simt un parfum de tutun ce-mi intra-n nari si-l adulmec cu nesat.Nu ma satur desi m-a cuprins o ameteala placuta.Apropiindu-ma de vestibulul superior,asemanator cu cel de la parter,aud un ton scazut de pian.Mi se inlantuie numeroase usi inchise dar in capat...in capat se afla una intredeschisa.O lumina calda,galbuie ce se strecoara prin deschizatura,parca ma imbie sa ma apropii.Deslusec pianul din ce in ce mai clar:Ludwig Van Beethoven si ma gandesc ca ar fi „Bagattelle”.Mirosul patrunzator de tutun este acum intregit de cel de cafea proaspata si fierbinte.Amortesc de placere,ca apoi toate simturile mele sa o ia razna.Imping usor usa si ea se lasa impinsa,murmura doar un scartait fin.
Pasesc cu pantofii mei inca uzi pe un covor flausat.Am o retinere,dar continui sa imping usa pana mi se descopera cu totul o camera de dimensiuni medii.Aceasta este camera de la a carei fereastra murdara se zarea lumina facuta de lampa cu gaz.Totul in jur arata de parca ar fi tapitat cu carti,carti vechi,carti noi,carti cu coperti de piele,altele cu coperti de carton,de sus pana jos numai carti.Rafturi intregi cu carti,altele asezate in teancuri pe jos,nemaiavand loc in biblioteca.Doar intr-un colt obscur al incaperii mai este loc de o noptiera desperecheata pe care dabia isi mai duce varsta un patefon cu palnia verde.Discul cu Beethoven se invarte si se invarte si...In dreptul ferestrei,se afla un birou masiv,brun,un model renascentist.Iar peste el sta aplecat,pe un jilt tapitat cu catifea tot verde,un barbat tanar,brunet,cu parul strans in coada.Scrie.In jurul lui zac hartii cazute,inscrisuri si schite printre care dabia se desluseste ceasca de cafea si tigarea de foi,numai scrum pana la jumatate,sprijinita de scrumiera.Tocul i se misca continuu in mana,probabil muza lui este acolo.Dintr-o data,atinge cu cotul calimara de sticla.Aceasta se rostogoleste spre marginea biroului ca apoi sa se prabuseasca peste teancurile de incercari,improscand totul in jur.Omul de la birou nu se sinchiseste,fara sa-si intoarca privirea isi vede de-ale lui.Ma apropii tiptil-tiptil ca in momentul in care ajung in spatele jiltului sa ma aplec peste umerii sai pentru a descifra ce scrie.Buchisesc in franceza urmatoarele:” Ma voi apropia tiptil-tiptil ca in momentul in care ajung in spatele jiltului sa ma aplec peste umerii sai pentru a descifra ce scrie...”Ma trece un fior prin tot corpul si incremenesc.Scriitorul isi ridica tocul de pe hartie...

De POP

Mai traiesti?

M-ai lasat sa imi iau zborul din cuibul asta pe care incepusem sa-l conturam impreuna. Trecusem cu bine peste multe, asta pana cand tu ai inceput sa minti...sa ma minti cu atata usurinta, dar nu numai pe mine, ci si pe cei din jurul tau. Te inteleg daca vroiai sa te razbuni pe mine sau sa ma faci sa sufar doar pe mine...ai reusit...dar de ce si pe ceilalti...?
Nu ti-am putut intelege actul nesabuit atunci, nu te credeam in stare de asa ceva...asta pana in momentul in care ai trantit cireasa pe tort...sau ai varsat paharul ce se umpluse atat de repede, desi nu imi doream acest lucru...deloc caci te iubeam mult si eram in stare sa fac orice pentru tine, am incercat si marea cu degetul pentru tine...dar nimic...
De ce ai facut asta...? de ce? te intreb pentru ca nu pricep dorinta ta morbida de masochism, dorinta ta de a-ti vedea prada macinata de moarte, asa ca un os putred dint-un cimitir cu gropi comune pe care l-am vazut mai ieri si care mi-a adus aminte cu scarba de tine.
Te-ai dat drept mort in fata mea ca mai apoi sa reinvii si sa incerci sa ma faci sa ma intorc in cuib?
Pacat, caci eu acolo nu ma mai intorc, acum nu mai e un cuib, nu mai e nimic, tu l-ai stricat, tu cu pasiunea ta grea. Acum nu mai e decat un morman de gunoi pentru mine, un gunoi cu un miros greu, de statut asa, ca tine...



By ANI

POHTE si tur de pantaloni...

               Toata lumea iubeste.Toata lumea sufera din si pentru dragoste.Se poarta...Insemana ca nu sunt in ton cu moda.As face o critica cu infiltratii ironice si comice demna de „Academia Catavencu”(ca mi-s dragi bre!) dar,inca mai stau pe ganduri,nu mi-e frica sa cad si sa-mi sparg gandu’pe care zabovesc,ci sa nu creez confuzie. Ma risc...
               Sa pornim cu dreptul si sa ne „naravim”,nu am nimic cu victimele lui Eros,fie ei amanti sau libidinosi.Nu ma deranjeaza mersul lor agale pe potecuta cand eu,o Atena ,ma grabesc sa ajung la o sezuta haiduceasca si numa’ de-a dracu’ nu i-am cerut sandalele lui Hermes,sau saruturile tandre pe bancute galbene inconjurate de toporasi si lepidoptere pastelate cand nu-mi gasesc spatiu de odihnit papucii.Nici termocuplurile din gloata intima care fie se sechestreaza reciproc de restu’,fie se prezinta la cenaclu’ nostru sub forma unor retirati-romantiosi de la care,pe parcursul intalnirii,nu scoti nici macar onomatopee dar barem sunete articulate,ca sunt ocupati cu d’ale lor.Nu ma incomodeaza lacrimile de durere si parul smuls din cap cand se duc clipele de profunzime si se asteapta sfaturi din partea mea(ca deh-bre,sunt psiholoaga),le ofer:”Da’ ce credeai fa’,ca domesticesti golanu’?” sau „Bai tampitule,daca te imbarligi cu toate gastele!”(si alte epitete depreciative).Dupa caz,urmeaza sau nu amenintarile cu sinuciderea maniaca sau impulsiva,alaturi de potiuni:alcool...alcool rafinat,alcool dublu-rafinat, alcool rectificat,alcool solidificat, alcool amilic, alcool butilic, alcool etilic,alcool metilic...venin(despre sinucidere mai vorbim cand il termin pe Durkheim).
              Ei,dabia atunci traiesc momente de confuzie,iritare si dorinta de inlaturare a emfaticilor astora.Sunt o fire suspicioasa si aceratoare,stau si diger,apoi cac ce spun.Nu cred in povesti de iubire pline de fericire,Romeo si Julieta,Tristan si Isolda,Razvan si Vidra, Cezar si Cleopatra, Lancelot si Guenievre, Bonnie si Clyde, Onassis si Maria Callas,Columbeanu si Monica ca cand ne cam ca capu’ de ratoi!Unii afectati psihic cred cu certitudine(isi impun) ca pofta(„Asta-i pohta ce-am pohtit!”) ,obsesia si iar pofta lor inseamna dragoste,dar in momente de ispita isi tradeaza chiar propria osteneala de pana atunci,nu altceva!De aceea le spun „emfatici”,pentru ca tind sa dea o forma bombastica la ceea ce experimenteaza ei.
               Eu nu cred in iubirea altora cu „si-au trait fericiti pana la adanci batraneti”,ca la noi amoru’este ucis de copii sleiosi si postasu cu recipisele de la gaze,apa si lumina.Prin urmare,daca imi va fi dat sa iubesc,vreau sa mor cum isi dorea si Otilia,la 30 de ani.Sa mor inca blonda,inca enigmatica,inca tanara si inca indragita de un barbat inalt,chinuitor de misterios,pasional,amuzant,puternic,autoritar,inteligent si citit...luptandu-ne pentru ce-i al nostru,luptand pentru omenire,luptand pentru idealuri...cu mintea dar si cu fizicul.Doi eroi,doi nebuni ”ca in filmele cu dolarii” si ca-n epopei... jazz,vin,tobacco,vara si luna plina... crazy,crazy,we go crazy”dragoste rostogolind”,cum viersuieste Margineanu(ca si asta-mi place!):
„A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.
A fost un vis crescut in munti, crescut in munti,
Nascut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti, inalti, carunti,
Ce astazi se destrama.
Voi ce va destramati, usor va destramati,
Voi, vise pe poteci (pe poteci)
In amintirea muntilor, a muntilor
Sa dainuim pe veci, sa dainuim pe veci...”
...in povesti.
                Iar de nu,de nu voi gasi,apoi...sa traiesc retrasa intr-o casa batrana,cu pisici...egiptene,carti cu parfum de file ingalbenite,cafea aromata si dulceata de trandafiri pana ma voi mumifica.Sa nu-mi pese si sa ma doara in strafund de omenire:sa traiesc pentru mine!
Pana... si daca... imi ating cauza,ma inarmez cu cinism si cu caracter flegmatic fata de amorezi si fata de curtenitorii Tezei contemporani,refuzandu-i galant cu „Sunt luata!”urmat de un suras.In gandul meu stiu ca doar de un ideal si tot in gand adaug sentinta:”Fii a mea,ma schimb pentru tine!”Dragutz...NU,nu ne...”Vreau sa te iubesc,sa te pup...lasa-ma...”NU,nici cu tine nu ma...”Mai da un semn de viata,numai eu,numai eu...”Pai daca nu vreu nici cu tine sa ma...”Tu esti gajik mea...vrei sa fii,nu?Ce ne-am potrivi!”Aaaa,stiu ca vrei sa ne...,scuze dar nu ma...cu tine,”Ia uite pe cine vad,chiar te-am visat azi-noapte!”Hai zii zau,dar stii ca nu te...”Spune-i lu’ sor-ta ca e buna rau,daca vrea,iese ceva-ceva!”Nu nu,stiu eu ce poa’ sa iasa,asa ca ...!”POHTE si tur de pantaloni...
   


DE POP POP POP

Mesaj de la un inger incornorat

Am coborat de acolo si am urcat din partea cealalta ca sa te fac sa actionezi dupa legile mele...
Faci bine, te trimit sa fierbi la cazan cu toti nelegiuitii...
Faci rau, eee...atunci se schimba situatia...pentru asta sunt in stare sa-ti ridic si o statuie pe care sa scrie: " In cinstea onorabilului meu supus"
Acum tu alegi, faci cum vrei; de iti place sa fi in aceeasi oala cu toti prostii, atunci nu ai decat. Dar daca vrei sa fi ridicat in slavi, atunci fa rau, cat mai rau posibil, sa nu mai poata nimeni indrepta ceea ce ai stricat tu cu mintea ta diabolica si plina de "rau".
Caci eu am venit...da nici nu mai stiu de unde( hahaha), am venit sa te fac sa actionezi dupa ce iti dictez eu...
Lumea va fi a noastra, a ingerilor negri si plini de dorinta de a face rau oamenilor prosti si incuiati la minte care nu vad ca de fapt intr-un final, lumea va fi doar a noastra...


By ANI

omuletzul de hartie

Sunt relativ mic, subtire si daca ma uzi nu vei mai putea scrie pe mine. De ma vei atinge cu o picatura de apa nu ma supar dar sa nu ma arunci in valurile ei, caci risc sa ma inec si sa nu mai fiu important si folositor.
Nu ma inghesui in locuri stramte, caci de vei face asta, risti sa te chinui pana sa ma indrepti la loc, si nu stiu daca ma voi mai intinde ca la-nceput.
Nu ma bate, nu ma chinui mototolindu-ma in palmele tale ca si cum nu mai sunt bun de nimic; caci de-ti va parea rau mai pe urma, in zadar vei trudi sa ma refaci; eu poate nu voi mai voi sa ma intind nici daca ma vei calca cu un fier incins, sperand la ceva miracole.
Nu ma rupe dupa ce ti-ai asternut gandurile pe mine si ai realizat ca nu sunt bune sau ca nu esti tu cea care gandeste asa. Caci de vei face acest lucru, va fi mai geru sa-ti revezi visele si te vei chinui la infinit sa ma refaci; dar mereu se va gasi cate o piesa care sa nu fie pusa bine, la locul ei, si vei plange si-ti va pare rau ca ti-ai batut joc de mine, un biet, amarat, omulet de hartie...


De ANI

Cristale de gheata umana...

O răcoare imi copleseste gandul si mintea, ma face sa inghet numai gandindu-ma sa fac o miscare spre tine.
Nu pot gandi, nu pot actiona, o forta mi-a cuprins tot trupul si sufletul.
E noapte, tarziu si nu pot face nimic. Nu pot decat spera ca este o vraja spusa de un vrajitor dintr-un cosmar, ca tine, cel ce-ai plecat,si ca se va rupe la ivirea soarelui.
Si stau si astept...
Si iar stau si iar astept...Ce?
Cum ce...?
Tot eu imi raspund. Astept raza ce poate ma va salva...Caci daca nu se va intampla asta, atunci in zorii zilei ma voi sparge in mii de cuburi, ma voi transforma in cristale reci, ce vor lua calea uitarii, sau poate cine stie...?
Poate "Cineva" drag ma va culege, imi va lua fiecare bucatica in parte, si de dragul a ceea ce-am fost, ma va pastra in congelator, caci doar acolo voi putea trai in continuare.
Soarele a aparut, dar eu tot de gheata...rece ca un mort.
Incep sa ma sfaram...
Nuuuuu!!!!!!!!!!!!!! Oare unde voi ajunge...?
POC...!!!
- Nu va suparati, cat costa aceste cristale...?


By ANI

Soare

             S-a sculat intr-o dimineata si si-a zis ca azi nu va mai fii la fel.Ochii incercanati si ridurile de expresie parca disparusera peste noapte.Oglinda atarnata de peretele baii era clara.Isi inchise ploapele si isi imagina ca nu isi vede reflexia in ea,ci intr-un parau rece de munte.O trecu un fior de placere pe care ea il asemui cu cel provocat de racoarea atmosferei de padure.Trase aer in piept.Parca si acesta era mai dulce,refuza sa creada ca mireasma ce-o simtea pana in plamani nu era altceva decat parfumul de pe suport primit de ziua ei de la cineva pe care oricum nu si-l mai aducea aminte.Cand isi deschise ochii realiza ca situatia statea de fapt altfel,nimic din cele imaginate nu erau reale,zburase prea departe cu gandul,undeva prin Bucegi sau pe Valea Oltului.De cat timp nu mai iesise din Bucuresti,de cat timp nu-si mai petrecuse concediul pe undeva prin tara.Uitase complet cum este sa fii liber,sa fii om,nu vreun mecanism sofisticat de contabilitate si management.
„Timpul trece si nu intineresc,ce fac cu viata mea?”intreba reflexia din oglinda oftand,in timp ce-si sprijinea mainile de chiuveta .Dar reflexia nu-i raspunse,impertinenta, nu facu altceva decat sa o imite.Se spala cu miscari lente pe fata,se sterse cu un prosop imaculat si pufos si pentru ultima data isi mai arunca o scurta privire in oglinda...era palida,stinsa.Sprancenele clar arcuite nu-i indulceau cu nimic chipul uscativ,dimpotriva,o faceau sa para dura si serioasa.O imagine perfecta pentru slujba ei.Parul negru nu o avantaja,dadea iumpresia ca ar fi fost mai palida de cat era in realitate.Si oricat de mult si-ar fii dorit sa ascunda semnele de oboseala cu unele dintre cele mai scumpe cosmetice,nu reusea.In timp a renuntat definitiv la ele.Imbraca un costum sobru,plictisitor de simplu,plictisitor de negru care ii alungea si ii subtia prea mult infatisarea...parea mai mult o stafie decat o fiinta vie,o relicva a ceea ce a fost candva.Aceasta imagine o inlocuise pe cea din poza de pe biroul ei de la absolvirea facultatii,unde era oglindita o fata frumoasa,cu un par saten si lung ce-i cadea peste piept,o pereche de ochi expresivi si sticlosi,rosie in obraji de emotie si un ranjet de satisfactie ce-i lasa descoperiti dintii perfecti si albi.Acum nu mai rade,munca nu-i ofera acest prilej,si chiar daca ar face-o,farmecul zambetului ei a disparut o data cu semnarea contractului de angajare.Tot atunci s-a apucat si de fumat,stresul...iar dorinta de a o face sa fie inclusa in randul colegilor ei de elita si sa mai fure meserie o stimula sa-si piarda sferturile de ora de pauza la o tigare,la o cafea si un rationament legat de nu stiu ce proiect.Din tot ce a fost,acum nu a ramas decat cu fumul...
             Iese grabita din bloc tinand privirea in jos si se adaposteste in masina de ropotul teribil de ploaie.Intoarce cheia si motorul incepe sa toarca,impinge piciorul in ambreiaj, in acceleratie si isi face loc printre siruri de masini aflate pe sosea.Este 8 si un sfert ceasul,la ora asta este aglomerat pe toate arterele Bucurestiului cu oameni zoriti sa ajunga pe la locurile lor de munca. Ploioa torentiala ii face si mai irascibili si mai grabiti.Picaturi de ploaie cad pe parbrize si stropii de noroi de sub rotile masinilor sunt improscati spre pietoni,oameni marunti si amarati. Privirile le sunt incruntate, pe fata lor se poate citi scarba,nemultumirea ,deceptia si ura toto-data..Este un tablou sumbru,dezolant si indeleabil pe viitor.Rama aceasta avea sa-i schimbe viata: „Atatia oameni care exista fara sa traiasca,respira fara sa miroasa,mananca fara sa aiba timp sa mai simta placerea gustului...doar pentru ca traim intr-o cadenta allegro iar societatea nu ne mai ofera posibilitatea sa ne destindem din incordarea maledicta la care am fost supusi.”
Un singur moment de vigilenta si limpezire a gandurilor i-a fost necesar pentru a-si impune o noema si a o aplica.Mintea ei era bantuita de reflectia conceputa cu cateva clipe in urma,isi repeta intruna ”...traieste...miroase...gusta...”atat pentru a nu-si pierde ideea cat si pentru a nu-si pierde vointa.
            Ajunse la sediul firmei in graba,si o lua la fuga spre biroul directorului.Chipul ei era luminat intr-un mod bizar ce aducea cu o bucurie malefica.Colegii de pe la cubicaluri sau de prin birouri o priveau curiosi si o urmareau cu privirea pana in capatul holului cand disparea pe dupa o usa sau pe dupa un colt.Ajunse in fata usii impunatoare din stejar pe care era aplicata o tablita aurie inscriptionata cu majuscule:”DIRECTOR”.Secretara personala a sefului nici nu avu timp sa ezite macar,inainte de a se hotara sa-i dea voie sa treaca sau nu,tanara intra precipitata si usa se tranti tare in urma ei.
..................................................................................................
            Acum o vedem pasind in afara cladirii moderne,inalta si cu geamuri fumurii.Portarul ii deschide usa si ii da binete mecanic.Ea nu-l priveste,stie ca este acolo, sigur se afla undeva in spatele ei  stand drept intr-o uniforma stearsa si cu chipul inghetat. Amintindu-si povestea chinezeasca a pescarului si a cersetorului, ii spune ,tinandu-si totusi privirea departe de el:”Mi-am dat demisia!” gandind ca e mai potrivit sa-i dea o undita decat un peste. Zambeste. Se indreapta apoi spre masina cu pasi mici pentru ca de acum in colo are timp.Viata pare mai lunga.
            Isi indreapta privirea spre cer ...nu mai ploua,a iesit soarele!

BY POP

Piramida Viselor

- De ce taci si nu spui nimic?
S-a intamplat ceva cu tine?
- Nu,n-am nimic doar ca am cazut din varful piramidei cu vise care ma insotea peste tot pana mai ieri.
- De ce? cum s-a intamplat?
- Intr-o zi mi-am construit o piramida de vise; mai intai am turnat prima treapta...a fost frumos.Imi spuneam:"un vis... si cate vor mai fi" si asa a fost. au mai urmat.
Cand am ajuns la mijloc, m-am retras intr-un colt si mi-am admirat visele pana atunci ridicate...fiecare treapta-n parte, si am zambit; dar nu am ras in hohote cum poate fac altii. Caci am auzit de unul care dupa ce a ajuns la mijloc a ras in hohote si a doua zi s-a daramat tot ce cladise.
M-am intors peste un timp si mi-am continuat munca la visele mele. Am pus si varful, l-am turnat cu mare efort si bucurie, caci se terminase "doar" una din sutele pe care nazuiam sa le ridic...
- Si pan` la urma cum s-a daramat, ai ras mult prea din timp?
- Eu nu, dar au ras altii. Eu m-am rugat la ea sa nu se prabuseasca, dar din pacate a cedat egoismului si raului celor din jur,care spuneau despre visele mele ca sunt niste prostii si ca nu voi ajunge in veci sa le indeplinesc.
- Si acum ce ai de gand sa faci?
- De data asta am sa fac una de doua ori mai mare ca asta si nu o va mai darama nimeni. Si sti de ce?
Pentru ca am sa fac o armata de soldati plini cu iubire, am s-o apar cu dragoste si nimeni, dar nimeni nu va mai putea-o darama!!!
E scutul perfect pentru cei cu inima plina de ura, dispret si egoism.

Si atunci eu am sa rad...


By ANI

DOAMNA SI B(V)AGABONTUL

Singuri,pe gard atarnati.[Eu paranoica,El smintit]

Un cineva:Te iubesc fato![sincer]
[Eu ma uit la el suspect]
EL:Nu ma lasi?...sa te iubesc?
EU:Ba da,cum sa nu...
EL:Deci ma lasi sa te iubesc...[putin satisfacut]
[Congestionata la fata]
EL:Lasa-ma sa-ti dovedesc...
EU:Ia dracu’ bautura de la bot!
EL:Ce bautura?[se uita mirat in jur]
EU:Ma amuz...nu am voie?
EL:Ba da...
EU:Vrei sa te amuzi cu mine?
EL:Da!
EU:Hai sa ne amuzam atunci!
EL:Vreau sa ne vedem mai des.
EU:Nu stau departe...
EL:Vreau sa te iubesc,sa te pup...lasa-ma...
EU:Te las...in plata Alui de sus![zambesc satisfacuta de jocul de cuvinte]
EL: A. nu mai vb asa...hai lasa-ma...
[imi capteaza atentia pentru o clipa ca-mi zice pe numele meu adevarat]
EU:Tu ai facut insolatie...[il privesc pe sub sprancene]
EL:Nu,nu...nu am facut nimic...este adevarat!
EU:Nimic?sex?[mirata]
EL:Nu cu tine...
EU:Esti paranoic...zau![lehamite]
EL:Bine,te las in pace...vad ca ma iei la mishto.[imbufnat]
EU:Nu stiu cine pe cine „ia la mishto” aici.[disculpandu-ma]
EL:Da’ nu te iau la mishto mah,intelege in plm...vreau sa fiu cu tine.[limbajul lui de cartier ma omoara]
EU:Cu fantoma...cu umbra...cu cine?
EL:Cu tine![rabdator]
EU:Ma intrigi,ce-i cu tine?[usor paranoica facand un gest de distantare]
EL:TU![spune cert]
EU:De unde si pana unde?si de ce-mi zici toate astea?nu m-ai mai vazut de ceva timp...e ceva putred...ce faci?!...n-am incredere in tine...
EL:Si de ce nu ai incredere in mineeeeeeee ?????????????Cum vrei sa iti dovedesccccccc[isterizandu-se in fata mea]
EU:Ti-as da doua palme sa te trezesti la realitate...[zic calma.cam am tupeu!]
EL:De ce ????????fata mea...[intrigat isi impreuneaza bratele]
EU:Vai dragule...dar nu stii ce spui...ai mult curaj...
EL:De ceeee ???????? [si mai intrigat punand accent pe „e”]
EU:Asta nu am de unde sa stiu,de unde sa stiu de unde-ti vine tie curajul...cauta in eu-l tau raspunsul.
EL:Fetitza mea,spune-mi .... da sau nu ? imi permiti sa ma apropii de tine ? da-mi un raspuns dar fara sa ma iei la mishto![ma ameninta cu degetul]
EU:Mai belea,mai pacoste...nu m-ai mai vazut de atat timp...am inteles,hai o gluma,o idee ceva,dar tot nu te astamperi?daca ar fii adevarat,zic asta...cum pot sa cred asa ceva,in primul rand avem divergente de gandire,care vin odata cu mediile diametral opuse in care traim...si in al doilea rand am impresia ca te tii de prostii...
EL:Daca tu crezi ca am vb cu tine ca sa nu adorm de-anpicioarele te inseli...Nu conteaza mediul,sau frumusetea...ma uit in oglinda si nu imi place ce vad...Nu sunt ca tine,tu esti frumoasa.[vrea sa-l cred ]
EU:Saraaacu' de tine,ce complexat tre' sa te simti...las-o la pupa ca esti ok... dar e buna si putina autoironie! [uitandu-ma la chipul lui placut,parca de copil,opus caracterului]
EL:Nu mai stau in Romania...o sa fiu departe...multa lume nu stie asta...ti-am spus-o ...nah![isi descarca sufletul]
EU:Te duci la capsuni?[in gand:”Fuge de politie!”]
EL:Poate in alta viata ar fi iesit ceva...sper sa primesc mai mult...vreau parerea ta...crezi ca exista diferente intre noi?atat de mari?zi-mi acu’...or fi daca tu spui!Esti mai desteapta ca mine,eu sunt mai prost de felu’ meu...[priveste in jos spre nike-uri]
EU:Porti monolog?
EL:Nu exista diferente,ne-am intelege...
EU:Nu gandesti bine...gandesti cum vrei,nu cum ar trebui!
EL:Si tu gandesti ca o psiholoaga...
EU:Stii ce facem noi aici?
[un moment de tacere insotit de o uitatura nedumerita din partea lui]
EU:Vanilocviu...
[e prost!]
EU:Adica vorbim vorbe![traduc]
EL:Ahaaa![a descoperit India,Vasco da Gama asta]
EU:E pe romaneste?asa mai pentru blana ta...[bat din picior si-mi intorc privirea in directia opusa...”si zice ca nu sunt diferente!”]
Pleaca.Ne despartim fara sa ne mai spunem nimic.


De POP

Ce moarte lenta

- Hei, unde esti? De ce e asa intuneric, aici,cine a stins lumina?
Sunt singura, si nimeni nu-mi raspunde. Sunt singura intr-un loc intunecos si rece... si nu stiu totusi unde ma aflu.
Hai, las' ca-mi fac eu loc si ies sa caut o bricheta...
O caut...
O caut...
Dar n-o gasesc!si nici tigari nu am!nici haine, nici...NIMIC
Nu am nimic pe mine...cineva m-a dezgolit de tot.
De-ar putea sa-mi zica macar acest "CINEVA" "CEVA"...
- Taci!
- Cum? e cineva aici..?
- Taci! n-auzi sa taci..? Te-am suportat destul, m-am saturat...de TINE.
- Hei, dar unde esti?tu stii unde ne aflam!cine esti?
- Ahh..proasto!sunt constiinta ta...nu fi idioata.Hai ca eu plec, te las, pa pa!
- Stai, stai un pic!
Dar nu...a plecat.Din nou am ramas singura in locul asta de doi lei, si nici macar nu stiu ce se ascunde dupa tacerea si intunericul asta. De-as sti...Ahh!!!
Nu pot decat sa sper.
Si vreau o tigara! Vreau o tigara!
Si mai vreau un ultim concert la Vama Veche si vreau sa merg la mare, sa vad cum mai arata, caci nu am mai vazut-o de mult.
Acum pot spune ca sunt ultimele mele cuvinte inainte de moarte...
Sunt ca un dezertor ce a incercat sa fuga noaptea pe la granita-ce acum e in fata mortii cu streangul de gat, sau cu calaul ce asteapta in dreapta lui ordinul sa lase in dreapta lui toporul ce-i va reda libertatea si fericirea vesnica-si acum isi spune ultimele sale dorinte.
Ce rau am ajuns, ma simt ca personajele din cartile citite. Cele de razboi, ca cele de dragoste...de mult n-am mai simtit mirosul si gustul iubirii.
Oare cum o mai fi...?
Pentru o clipa am crezut ca nu-i adevarat, ca e un vis urat din care ma trezeam frecvent cu ajutorul necerut, dar mereu "acordat" al catelei mele ce ma" spala" pe fata dimineata, cu noaptea-n cap, parca rugandu-ma s-o scot afara.
Macar de-ar fi asa. Dar nu e...
Deja nu-mi mai simt inima ca-mi bate asa repede cum obisnuia s-o faca atunci cand nu eram pe jumatate moarta, ca acum.
Mi se usuca gura, nu mai am aer, simt ca lesin...gata, asta e! se termina in cateva secunde. Nu ma chinui mult, si pentru asta ii multumesc mortii mele, ca nu e mult prea cruda cu mine.
Dar mor fericita ca am "iubit", am "trait" si...am "VISAT".


Deja ...ma duc...
ADIO
 By ANI

Hey,sweet shuga' candyman!

TOT DE POP:"I had a dream!"cum zicea  Martin Luther King,sa ma fac politista(dar Dumnezeu m-a trecut la categoria liliputan si n-a mers filmu').Aveam un drag de uniforma si de nenea militieni ca m-am jurat ca ma marit cu unu',juraturi ce au fost alimentate si de sfaturile parintilor,adanc afundati in bransa("hei hei politist,"hei hei politist/ia-ma si pe mine cu tine la oras,/doar din dragoste vreau sa fiu aleasa ta"era o piesa mai veche). Dar sunt cate unii,care s-au trezit cu tichiuta in cap peste noapte,si si-au luat mofturi(cunosc amanunte).La trogolditii astia ma irita atitudinea lor GRATUITA(da dajeaba) de "baieti rai si duri" .Se simt torturati de filmele americane,ca aia-s shmecheri,scot insigna si fac pac-pac...ei de ce sa nu faca pac-pac? Asa ca isi iau sculamentul din dotare,cand iti apar in fata isi dubleaza spatele,se infoaie ca un cocos(sau 2-3 la un loc...unu peste altu')chiar daca este incaltat in sosoni de plus proaspat iesit din bucatarie sau e in parc cu nevastica sa hraneasca veverite,in imaginatia lui colorata fosforescent arata ca 0012.Parca nu i-a convenit ca treci prea aproape de el si ii iei vopseaua sau ai ceva suspect la o nara,gen un muc...se uita la tine imbufnat cu ochii mici ascunsi de pernutele de grasime si rastesc cat ii tine gura,chipurile, sa auda si vecinii sau trecatorii sa le tremure ciolanele si lor"EU sunt politist...poate nu stiai!"asa si,aduc eu a carte de tarot?!Desigur ca nu ne mai intereseaza ce grad are...poate sa fie si neicai-oricine-vrea-el-nimeni...e MILITIAN,manca-l-ar mama pe el(de nas).
P.S.Se observa ca sunt frustrata?
P.P.S Gaborii din familie si prietenii (lor si ai mei) se exclud,ca altfel imi iau ciomage de la al’ cu mustata si tot neamul lui...meu...tot aia.

    Ca sa raman ontopic,mi-a placut urmatorul:
Unul beat mergea noaptea cu masina pe autostrada cand la un moment dat vede un om rosu la marginea drumului.
Opreste masina si il intreaba:
-Cine esti?
-Eu sunt un mic om rosu, vin de pe Marte, sunt homosexual si mi-e foame!
Se gandeste soferul nostru ce se gandeste, ii da ultimul colt de paine si pleaca mai departe.
Putin mai incolo vede un om verde la marginea drumului si iar se opreste:
-Cine esti?
-Sunt un mic om verde, vin de pe Marte, sunt homosexual si mi-e sete!
-Ii da repede ultima lui cola si pleaca mai departe.
Cand deodata vede la marginea drumului un mic om albastru. Se opreste si zice:
-Stiu deja: esti un om albastru, vii de pe Marte, esti homosexual dar ceea ce nu stiu e: ce vrei?
-Actele dumneavoastra si sa suflati in fiola asta...

In timp ce scriam cele de mai sus ma suna tata...e semn rau,clar ca apa ,ma duc sa-mi fac bagajele...cine ma primeste si pe mine-n noaptea asta?

Lectie de istorie pe ploaie...

Cand Dumnezeu se hodihnea si el asa in a 7-a zi,s-a ridicat in Picioare(cu majuscula ca au o anumita grandoare..."picioarele" zic)satul de atata "hodihna" si a grait cu dorinta de a orandui lucrurile:”Dupa Zi sa fie Noapte,dupa Munca sa fie Pauza(rasplata si Noroc) si dupa Seceta sa fie Furtuna!”Cam asa cum e acum(ora 20:43,11 iulie 2007).Ei bine,nu a zis asta, mi-am dat si eu cu imaginaru’,evident.
Ploua de se ineaca apele,este intuneric de si umbrele orbecaie prin el,fulgera de orbeste Lumina si tuna de surzeste Sunetul...totul este pe aici la superlativ,personificat si „oximoronizat”.Iar eu,pe langa faptul ca tresar de pe scaun la cate un BUM si un flash,scriu cu viteza luminii stelare.Nu pentru ca mi-ar fi teama,ci pentru ca presimt Caderea RDS-ului(dupa modelul Constantinopolului) lovit de Mehmet II Fulgerul ...in cazul cu pricina nu era Fulgerul (ci Cuceritorul)dar nici in cel de fata nu-i vreun Mehmed...improvizam in allegro si luam cazu’ izolat pana nu-mi „incendiaza” Arhiva Imperiala( adica sa nu apuc sa dau „save” in Word) ca apoi intru in perioada Intunecata( si anume cedeaza Electrica).Refuz orice fel de pierdere culturala rezultata din atacul Hoardelor de Picaturi de Ploaie! Giovanni Giustiniani Longo(aka Magnificus Solis) cu cele 9000 de raze solare si umbrele-la(ela ela ela e e,under my umbrella) ma va salva de salve(lichide si scurtcircuite) si va respinge darz asalturile teribile.
Va relatz direct in direct,senzational-fenomenal-exceptional-ocazional din cand-in-cand-mai-mult-in-gand ...minunat...lupta este crancena dragi telespectatori,Turnul lui Orban sparge Zidul de Ploaie...Fulgerul fulgera,Tunetul tuna...alarmele de la pontoane urla,Asfaltul este pradat de uscaciune.Masacrul Furtunii este T-E-R-I-B-I-L doamnelor si domnilor!Au fost insa crutate adaposturile si cateva patrupede latoase sechestrate pe sub masini...extraordinar!Dupa asemenea socuri Electrica inca sta,inca nu a caz.................................(prin bezna ignorantei de cealalta parte a unui monitor se zaresc doi ochi mari,sticlosi...privesc lent spre stanga,privesc lent spre dreapta,apoi se percepe o soapta bombanita:”Fiti-ai dracu’!”)


By POP

  
         

A cheerles gap...

De    POP:
Si uite asa sunt goala,nula,defel,deloc,nicicum,nicicat,neam...canci.Nu-mi gasesc locul iar locul nu ma gaseste pe mine...ne cautam unul pe altul dar suntem ca ziua si noaptea,ca Soarele si Luna,ca un catel care are coada scurta-scurta si nu poate sa si-o clantane sa faca clan-clant.Si nu am pe nimeni si nimic in definitiv...just an empty space.Am cazut in cap de pe mileu pe linoleum cand eram sugaci in scutece de bumbac(se zicea pelincuta) si o baba nasoala,tiparul ursitoarei din povesti,s-a uitat la mine si a incercat sa-mi infunde capul inapoi in biberon.Esec total!Mai incearca zgripturoaico! Si drept pedeapsa m-a bombanit si m-a blestemat sa fiu singura ca un pui de cuc(u bau!).M-a facut si toapa mizantroapa,tipesa narcisesa,cutare nesimtitoare,fleasca-bleasca!Cirese!
     Rosie in obrajori,codite(blonde) cu fundite si rochite cu fite ma plimbam trapa trapa cos de alfa in sus si jos de deal pe plaiuri mioritice buzoiene indragita de mic si mare.Apoi m-am stricat si am crescut transformandu-ma in a expensive tramp plimbandu-ma de sus in jos pe plaiuri Merriott-iene cu octogenari(defapt,40genari).
„Vremea trece , vremea vine
Toate-s noi si noua toate ;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama
Ce e val ca valul trece ;
De te-ndeamna , de te cheama tu ramai la toate rece .
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete:
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Tu te-ntreaba si socoate...”
...goale-s ale tale coate...adica ale mele...si iar ajung la adjectivul ce-mi pune ordine in viata.Paharul e gol,portofelul e gol,carnetul de student e gol,mess-ul e gol,cartierul e gol,rezervorul de benzina...gol,capul meu e gol, no more tobacco ca e gol,Steaua mea nu mai da gol,el e gol( ba nu e,dar as vrea sa fie)...in mine e un gol...Deea canta „Gol”.
Vreau sa-mi schimb lista de prieteni,sa fac ca la abonamente,cand imi expira sa iau alta cat ai zice „Peste”(-le Merlucius).Si de data aceasta sa mi-i aleg eu ca stii cum zice mosu’”zi-mi cu cine te-nsotesti ca sa-ti spun cine esti” si vreau o tarla de destepzi amuzanti zucatori de bazchet pe onyx: „Sinus ABC egal cu sin de (ABC) care egal cu AC supra AB respectiv daca continui ajung la idealistul filozof grec Pitagora si la teoria lui,toate acestea ca sa dau un SLAM DUNK.”Pa-param,papapara!Oricum nu pot ca nu mi-a expirat contractul cu cei 7 pitici ai Albei-ca-Zapada...eu sunt al 8-lea,sunt newcommer si ma cheama Tarzan.Tu Jane?Nu,Terk care il asteapta pe Tantor sa ne atagarta de liane si alte erbacee agatatoare spre a ne atinge scopuri tainice.
Si mi-e dor de un Bachus,nu ala al meu palpabilul brunet,idealul cu eticheta made in Greece.Sa stam la o vorba de pahar sa uitam de noi(in particular sau unu de altu) pana-n zori de zi cand ne-or bate razele de soare in geam si ne-or ciripii trezitele pasarele de pe la cuiburi dispersate.Fac eu ce fac si nu joc fayrplay fata de barzii nostrii,nah poftim ca le rasucesc versurile.Iar vanilocviu ca sunt singura.Vine tata in camera”Ce faci la ora asta treaza?”(n.r.01:26)”Ce sa fac,e ursitoarea tembela rau,uite si eu singura pe aici cu cofeina si dor de lume,singura ca e tembela ursitoarea,imi zgaiesc ochii in monitoru’ de 23 de inchi ca e cool sa o arzi like ...ciber or something,and i was like dude,nashpa si ursitoarea tot tembela e!”dar era prea mult de spus si parca mi se inclestase gura de la zaharina din cola si n-am scos decat un „bene!”ragusit si tusit.20 di pulmonari ,valeleeu valeleeeu/si ma dor ai mei molari,valeu valeu valeleu!Nu mai zic nimic de Helicobacter pylori,gamba si cuplul radius-ulna ca ma transporta astia (de-s scrisi sus in buletin la mine deasupra locului de nastere) la l’hopital si ma baga in hospitalisation et c’est une chose tres mal...”pire” este cuvantul potrivit.Acum ca am dat-o in diverse,cum fac mai mereu...vedeti,aveti tendinta sa credeti ca vorbesc fara noima,dar am o tema foarte clar determinata,sa va sesizez cat de persecutata de karma pot sa ma simt...si goala.
                                                           
                                                                                                       POP

Vanilocviu

„Domnilor!am pierdut clipa!am ratat clipa!Am ratat clipa in favoarea eternitatii,iar eternitatea nu ne apartine!”
   
S-a tras semnalul!S-a tras semnalul de avertizare si multi calatori au pierdut trenul.Erau rataciti pe undeva printre amintiri... Dinu Sararu a spus-o mai bine.
Dincolo de teoria darwin-ista,dogmele crestine,devotiunea teurgica si miturile ateice se ascunde adevarul despre viata si moarte iar noi nu il vom afla .Mintea omului este insetata de cunoastere,dar limitele ne sunt constranse,eventual readuse la substanta de catre propria noastra puterea de intelegere sau de acceptie.Si atunci ce facem? Cu impetuozitate ne retragem in forul nostru interior(cum ar spune fanariotul,luam cunostinta de sinidisis) si vegetam.
Romanul are o vorba: „Cine vede nasterea, vede si moartea.” iar perioada de timp ce se scurge intre cele doua evenimente,pe care noi am numit-o simplu „ viata”, e plina de patima,neputinta,deceptie,disperare,frica,speranta,credinta,multumire,iubire ... experienţe psihice subiective trăite cu intensitate.Totul se poate termina brusc...fara ca tu,suflet ajuns sa se rataceasca prin purgatoriu,sa ai timp sa regreti sau sa ai dreptul sa obiectezi.Doar nu o sa te iei cu luleaua ta de Dumnezeu?!Si atunci nu ne mai intrebam care este calea ferata pe care aluneca trenul nostru si destinatia,ci de ce am ajuns in tren? Simti cupiditatea fariscistica cum te cuprinde si parca ai dori sa-i pasezi altui calator biletul tau,dar este prea tarziu.Drum bun!

„Daca exista un Dumnezeu,El ne va mustra ca ne multumim cu atat de putin intr-o viata de om”

Si incepi cu inceputul,cand mai obosesti iti mai tragi sufletul,mai stergi o broboana de sudoare de pe frunte cu un colt de maneca,mai iti faci vant cu un evantai cand este insuportabil de cald sau iti pui o camasa in plus pe tine cand iti este prea frig,cand te simti singur cauti compania altui calator la fel de singur,baladezi pe ici pe colo...astepti sa treaca timpul.Timpul asta este acribic,cinstit se tine de cuvant si face ce stie el mai bine...trece.Nu te lasa sa astepti prea mult,iar omul a invatat si el sa treaca fie nepasator,fie grabit,fie speriat...dar trece cum numai un om poate...trece peste,cum l-a invatat intreaga intelepciune Vedica.

„Dacă vei începe să realizezi că nimănui nu-i pasă de tine, vei fi liber, si stapân pe destinul tău.”

Se intampla sa ajungi la un macaz si sa nu stii pe unde o vei lua. Te uiti in stanga,te uiti in dreapta...Apoi brusc simti cum trenul face stanga.Abratizat iti intorci privirea si spui”Oare nu era mai bine sa faca dreapta?”Cat de greu poate sa fie sa iei o decizie!Este greu numai pentru faptul ca ti-e teama sa nu regreti mai tarziu,sa dai nas in nas cu uracioasa „constiinta” si sa cazi victima ei.
Incerci sa-ti pui sperantele in judecata ta,a altora,iti creezi un mit despre destin zicand „asa mi-a fost dat”,te rogi pentru semne divine,un prodigiu...un adevarat front de razboi intre idei dus unquibus et rostris,iar pana va veni ziua capitularii va fi o continua remiza.
EURIKA!Odata ales drumul vine si momentul mult asteptat de a te da cu capul de pragul de sus sau de a te impiedica de cel de jos.Judecand la rece,aici este momentul oportun de a-ti face „mea culpa” sau de a da vina pe altii.Saraci acei „altii” ca mult vor mai fii pomeniti datorita spiritului tau de vendeta.
In sfarsit,timpul de dat inapoi nu ai cum sa-l mai dai sa te intorci la macaz.Nefericirea face ca ai fost si lipsit de inspiratie ca un Polar Express defect,pe care un fel de CFR al Lumii Ingheturilor nu detine fondurile necesare sa-i instaleze un GPRS.Si uite asa ramai ingropat(de mainile tale,ale altora sau a unei entitati sclifosite care nu ti-a acordat atentia cuvenita la o imprejurare)intr-o lume imunda care-ti stimuleaza nervii simpatici,sau zis intr-un mod mai putin plastic,nervii in general.Pretul ratacirii este prea mare,poti plati cu propria-ti viata.

By Pop

Cum sa-ti faci visuri…

POP:Se numesc de fapt amagiri,iluzii,aspiraţii irealizabile…totul avand o aura pozitiva in mintea ta,si tot acolo,visurile par perfecte si pentru cateva fractiuni de secunda chiar realizabile(rezida in boli patologice).

Ca un autist imi place sa ma retrag in propria mea cochilie unde nu gasesc pace si liniste tot timpul,dar pot modifica finalul povestii in asa fel incat sa-mi fie mie favorabil.Tot aici dau dovada de narcisism,de orgoliu,iar nimeni nu ma condamna cum ar face-o in mod obisnuit in viata reala. Ca bonus mai ating si perfectiunea …am putere,am vointa,am frumusete,am inteligenta…am ce prea putini au in viata reala...in visul meu.
Ca un rege antic sunt divinizata pana la conditia de zeu mitologic.Cerul,apa aerul,focul,pamantul…in fine,toate elementele duc un razboi esoteric pentru a-mi intetine si a-mi satisface mie dorintele ,iar atunci nimeni si nimic nu-mi mai sta in cale.Cu toate fortele naturii alaturi de mine,ma voi dezlantui metamorfozata intr-un hazard natural si atunci va avea sa fie vai si amar de omenire,caci puterea mea este mult prea mare si inca de demult rodul Raului...in visul meu.
Ca o lacrima,ma nasc,cresc,curg prin viata ,si apoi ma “sting” uscandu-ma .Si la sfarsit intreb “ce am fost ?”,iar raspunsul vine in tempo lent,razbate de departe ca o soapta :”nimic,doar o pata!”Si eu sa inteleg de aici ca nu am facut altceva decat sa tin umbra pamantului pentru o perioada scurta de timp?Acum realizez ca acel gust amar pe care il simteam la greu nu era un du-te-vino,era permanent.Eram chiar eu gustul meu…eram amara...in visul meu.
Ca o boala stau acolo unde nu trebuie si parazitez locul. Ii fac pe cei din jur sa ma urasca si sa urasca tot ce tine de mine,iar in astfel de momente nu mai tine cu mine nimeni.Toti se transforma in antibiotice si pas cu pas,ma distrug.Dar bietii de ei nu stiu ca eu sunt letala , in facto,imuna( ceea ce nu ma omoara,ma face cu mult mai puternica)...in visul meu.

Hai sa fugim cu totii de viata reala,de palpabil,de durere,de necaz,de amagiri si dezamagiri si sa ne facem demiurgii propriei noastre Lumi,arhitectii perfecti pe cale sa savarseasca o “Facere” cu propria noastra perceptie si conceptie,propriile noastre simturi,stampila noastra ,bunul nostru plac,iar ciocnirea de idei remarcabile se va numi "Small Bang"(nu ne comparam cu Gamov).Dar nu mai conteaza,atata timp cat am fost invatati ca “un pas mic” pentru fiecare dintre noi e “un pas mare pentru omenire”(cert este ca daca aduni mai multi pasi mici la un loc,faci unul mai mare!).Sa formam o lume de autisti perfecti din punct de vedere neurofiziologic, ca pionierii comunismului si sa tipam cat ne tin plamanii de atata narcisism:"Omagiu adus conducătorului iubit!".Ce ar fii sa intemeiem scoli de autisti,unde sa se predea aceasta stare patologica,departe de a mai fii considerata morbida ci antagonic,rationala.
Da,suna a utopie,dar imaginarul va supravietui in imaginar.Garantez eu,de fapt eu-l meu,cel superior voua,deoarece visurile mele au radacini mai adanci si vechime…eu sunt deja schizofrenetica!


De Pop…

Alte vremuri,alta sete...aceeasi apa

De Pop :

          

           Ce amuzanta este disperarea dusa la rang de metoda a dezordinii experimentale.Daca ar fi stiut Claude Bernard ce se va alege de „sa vedem ce-o fii”-ul lui ar fi lasat-o balta:”Frateee,afla romanii,revino-ti!Astia nu stiu de gluma,pun botu’ „
La Sorbona o fi fost el vreun deschizator de drumuri intr-ale lui dar cu chiromantia,astrologia si alte astfel de practici nu o ducea prea bine,zau.Il iertam dat fiind caracterul imprevizibil si anonimatul romanului.
           Romanul este deosebit,atent si vizionar:deosebit de nesimtit,atent numai la curtea vecinului,vizionar intins pana la fantastic:”Noi o sa facem,o sa dregem si o sa ne fie mai bine!” dar ei de unde stiu cum o sa fie???FANTASTIC!!!
Ce ne place la romanul nostru?El spera.Spera cum nici un alt popor nu poate spera ca va spera vreodata.
            Spera la sanatate,la drumuri asfaltate,la tramvaie mai goale,la caldura iarna,la o piata imobiliara accesibila,la prima de sarbatori,la meciuri spectaculoase,sa-i ajunga banii,sa mai gaseasca...,ca berea sa fie rece,la electrocasnice indistructibile,la medicamente compensate,la o casnicie fericita,la examene luate,la apa calda,sa castige la loto,sa nu intarzie,sa nu ploua,sa iasa bine...,sa iasa pata la spalat,sa slabeasca,sa se ingrase,sa se mentina,sa mearga netu’,la cozonaci estetici,la cadouri practice,la locuri de parcare,sa nu cada curentu’,sa nu opreasca apa,sa aiba cricu’,sa prinda masina si cel mai important spera sa spere in continuare pentru ca la noi „speranta moare ultima”.
            Pana atunci stam,ca in final tot ramanem cu   ceva.Nu exageram cu mobilizarea ca ne pica greu la stomac,apoi mai facem si basici de la bashcheti chinezesti.Ce...vreti sa ajungem un popor deteriorat?
            Mai bine ne conservam,asta da decizie inteleapta.Dar conservatorismul te constrange si punct.Ei na-TU-om serios,nu-ti bati capu’ cu toti „prostii”(ca zici tu?!)stai caaalm,fara sa deranjezi pe nimeni(dupa modelu’ „n-am facut nimic!”pai asta-i buba compatriotule!)la umbra facuta de piedestalurile care au sustinut candva minti dogmatice si speri:”Deah,cu asta era mai bine si daca n-ar mai fi nici actualu’ ce bine ar fii!Eh,ce-i fii o fii.. 'Om trai si 'om vedea... om vedea ce-om face,sper sa fie bine!” Ne indreptam spre anarhie.Multumiiiiim Bernard!

                                                                                                                 

90% transpiratie,10%inspiratie...

     Am un lapsus.Hmm.Cum se numeste atunci cand iti propui sa faci ceva anume,usor constient ca este obligatoriu dar impotriva vointei tale?Am un lapsus!Aduce putin cu "inevitabil" dar nu ...vedeti,aceasta este pricina pentru care nu am vrut sa scriu,nu era momentul potrivit.Din nefericire am fost,sunt si voi ramane sclavul unei "ambitii nemasurate". Mireasa-Ambitia,prefacuta asta, imi dicteaza fiecare miscare si ma obliga.
    "Depun efort si fac ceva cu cap?NU,ar fi mult prea solicitant.Sufar de Puturosenias Lehamitatus Cronicus,asa ca o las in plata Domnului.Just,just...dar ar insemna sa capitulez fara sa am in gand dorinta(cel putin)de a ma vedea,undeva in imaginatia mea fastacita de paradigme, sub un maldar de lauri(si alte ciumafaie inrudite),fortandu-ma cu disperare sa-mi fac drumul catre suprafata dand din paranteze,numai pentru a-mi arata ranjetul tamp lipit pe fata."
Stramb din nas,inghit in sec,backspace...nici acum nu pot sa scriu ceva de suflet,ma jeneaza bluza,ma mananca palma dreapta,imi amorteste bratul de care-mi sprijin capu' (da si scutura!ambele extremitati),fac un efort considerabil in a-mi tine ochii deschisi.Parca simt cum ma inteapa ceva in pulpa stanga (pauza de scarpinat) apoi revin cu mana pe tastatura dar e stearsa si veche.Mi-au amortit degetele de atata ciocanit in literele din plastic,gatul este sucit-rasucit si tot asa si tot asa si...asa-s-asa,v-am spus eu!
      Cat efort am depus fara sa am niciun pic de inspiratie.Halal!

                                                                 By Pop