Vanilocviu

„Domnilor!am pierdut clipa!am ratat clipa!Am ratat clipa in favoarea eternitatii,iar eternitatea nu ne apartine!”
   
S-a tras semnalul!S-a tras semnalul de avertizare si multi calatori au pierdut trenul.Erau rataciti pe undeva printre amintiri... Dinu Sararu a spus-o mai bine.
Dincolo de teoria darwin-ista,dogmele crestine,devotiunea teurgica si miturile ateice se ascunde adevarul despre viata si moarte iar noi nu il vom afla .Mintea omului este insetata de cunoastere,dar limitele ne sunt constranse,eventual readuse la substanta de catre propria noastra puterea de intelegere sau de acceptie.Si atunci ce facem? Cu impetuozitate ne retragem in forul nostru interior(cum ar spune fanariotul,luam cunostinta de sinidisis) si vegetam.
Romanul are o vorba: „Cine vede nasterea, vede si moartea.” iar perioada de timp ce se scurge intre cele doua evenimente,pe care noi am numit-o simplu „ viata”, e plina de patima,neputinta,deceptie,disperare,frica,speranta,credinta,multumire,iubire ... experienţe psihice subiective trăite cu intensitate.Totul se poate termina brusc...fara ca tu,suflet ajuns sa se rataceasca prin purgatoriu,sa ai timp sa regreti sau sa ai dreptul sa obiectezi.Doar nu o sa te iei cu luleaua ta de Dumnezeu?!Si atunci nu ne mai intrebam care este calea ferata pe care aluneca trenul nostru si destinatia,ci de ce am ajuns in tren? Simti cupiditatea fariscistica cum te cuprinde si parca ai dori sa-i pasezi altui calator biletul tau,dar este prea tarziu.Drum bun!

„Daca exista un Dumnezeu,El ne va mustra ca ne multumim cu atat de putin intr-o viata de om”

Si incepi cu inceputul,cand mai obosesti iti mai tragi sufletul,mai stergi o broboana de sudoare de pe frunte cu un colt de maneca,mai iti faci vant cu un evantai cand este insuportabil de cald sau iti pui o camasa in plus pe tine cand iti este prea frig,cand te simti singur cauti compania altui calator la fel de singur,baladezi pe ici pe colo...astepti sa treaca timpul.Timpul asta este acribic,cinstit se tine de cuvant si face ce stie el mai bine...trece.Nu te lasa sa astepti prea mult,iar omul a invatat si el sa treaca fie nepasator,fie grabit,fie speriat...dar trece cum numai un om poate...trece peste,cum l-a invatat intreaga intelepciune Vedica.

„Dacă vei începe să realizezi că nimănui nu-i pasă de tine, vei fi liber, si stapân pe destinul tău.”

Se intampla sa ajungi la un macaz si sa nu stii pe unde o vei lua. Te uiti in stanga,te uiti in dreapta...Apoi brusc simti cum trenul face stanga.Abratizat iti intorci privirea si spui”Oare nu era mai bine sa faca dreapta?”Cat de greu poate sa fie sa iei o decizie!Este greu numai pentru faptul ca ti-e teama sa nu regreti mai tarziu,sa dai nas in nas cu uracioasa „constiinta” si sa cazi victima ei.
Incerci sa-ti pui sperantele in judecata ta,a altora,iti creezi un mit despre destin zicand „asa mi-a fost dat”,te rogi pentru semne divine,un prodigiu...un adevarat front de razboi intre idei dus unquibus et rostris,iar pana va veni ziua capitularii va fi o continua remiza.
EURIKA!Odata ales drumul vine si momentul mult asteptat de a te da cu capul de pragul de sus sau de a te impiedica de cel de jos.Judecand la rece,aici este momentul oportun de a-ti face „mea culpa” sau de a da vina pe altii.Saraci acei „altii” ca mult vor mai fii pomeniti datorita spiritului tau de vendeta.
In sfarsit,timpul de dat inapoi nu ai cum sa-l mai dai sa te intorci la macaz.Nefericirea face ca ai fost si lipsit de inspiratie ca un Polar Express defect,pe care un fel de CFR al Lumii Ingheturilor nu detine fondurile necesare sa-i instaleze un GPRS.Si uite asa ramai ingropat(de mainile tale,ale altora sau a unei entitati sclifosite care nu ti-a acordat atentia cuvenita la o imprejurare)intr-o lume imunda care-ti stimuleaza nervii simpatici,sau zis intr-un mod mai putin plastic,nervii in general.Pretul ratacirii este prea mare,poti plati cu propria-ti viata.

By Pop