Reincarnare

Ploua domol si e trecut de miezul noptii.Vantul forteaza crengile unui tei trecut si inalt,sa zgarie geamurile murdare ale singurei odai luminate.Stropii de ploaie lovesc in acoperisul casei batrane facand un zgomot infundat,ca apoi siroaie subtiri sa se prelinga de pe tigle spre pamantul mustind a apa.
La etaj,o lumina slaba de lampa cu gaz,se zareste din strada.O strada cu dale pietruite,acum alunecoase din pricina intinderii de picuraturi dezlantuite.
Ornamentele fatadei cladirii nu se disting in bezna noptii,dar se deosebeste conturul unei case din piatra,în stil baroc provincial.Pridvorul improvizat si acoperit de o marchiza,este strajuit de un felinar din fier forjat care scartie in bataia vantului,creand jocuri de lumini pe o usa masiva,atent lucrata in lemn de stejar.Apas incet pe incuietoare si usa se deschide fara taraboi.In spatele ei mi se descopera o alta lume.Rafinamentul mobilei din lemn de trandafir si de cires,draperiile imense cu ciucuri rasfirati si perdele vaporoase,covoarele atent lucrate manual,statuetele din marmura inspirand zeitati mitologice si un miros dulce de vanilie si scortisoara alcatuiesc,intocmai ca o reteta perfecta de prajituri,un mediu somptuos dar calduros totodata.La parter,in salon,arde mocnit focul intr-un semineu din piatra,impresionant prin marime.Prin incaperea slab luminata doar de flacarile rosii,se zaresc pe camin 5 mere aproape coapte si un borcan cu miere,care-si vad reflexia intr-o oglinda cu rama splendid lucrata cu modele florale.O sofa rosie,acoperita neglijent cu o cuvertura verde din stofa,ce zace jumatate pe covor,este pozitionata in mijlocul camerei aproape de semineu.Pe o masuta amanuntit ornamentata cu aceleasi motive florale observate la oglinda se mai gaseste inca setul de cafea din portelan cu care s-au intretinut,nu cu mult timp in urma,proprietarii casei. Ma indrept spre capatul vestibulului,tapetat cu hartie scumpa de culoarea piersicii coapte si luminat de o parte si de alta a peretilor cu aplice din acealsi fier forjat.Singurul obstacol este un vas mare decorativ din ceramica complementat de numeroase cozi de paun.La sfarsitul holului sta impunatoare,o scara din lemn venghe care duce pana la etaj,tapitata cu un covor de culoarea albastru-indigo.
Urc lent treptele,stiu ca vor scartai,parca as mai fii fost aici odata.Inca dupa primii pasi simt un parfum de tutun ce-mi intra-n nari si-l adulmec cu nesat.Nu ma satur desi m-a cuprins o ameteala placuta.Apropiindu-ma de vestibulul superior,asemanator cu cel de la parter,aud un ton scazut de pian.Mi se inlantuie numeroase usi inchise dar in capat...in capat se afla una intredeschisa.O lumina calda,galbuie ce se strecoara prin deschizatura,parca ma imbie sa ma apropii.Deslusec pianul din ce in ce mai clar:Ludwig Van Beethoven si ma gandesc ca ar fi „Bagattelle”.Mirosul patrunzator de tutun este acum intregit de cel de cafea proaspata si fierbinte.Amortesc de placere,ca apoi toate simturile mele sa o ia razna.Imping usor usa si ea se lasa impinsa,murmura doar un scartait fin.
Pasesc cu pantofii mei inca uzi pe un covor flausat.Am o retinere,dar continui sa imping usa pana mi se descopera cu totul o camera de dimensiuni medii.Aceasta este camera de la a carei fereastra murdara se zarea lumina facuta de lampa cu gaz.Totul in jur arata de parca ar fi tapitat cu carti,carti vechi,carti noi,carti cu coperti de piele,altele cu coperti de carton,de sus pana jos numai carti.Rafturi intregi cu carti,altele asezate in teancuri pe jos,nemaiavand loc in biblioteca.Doar intr-un colt obscur al incaperii mai este loc de o noptiera desperecheata pe care dabia isi mai duce varsta un patefon cu palnia verde.Discul cu Beethoven se invarte si se invarte si...In dreptul ferestrei,se afla un birou masiv,brun,un model renascentist.Iar peste el sta aplecat,pe un jilt tapitat cu catifea tot verde,un barbat tanar,brunet,cu parul strans in coada.Scrie.In jurul lui zac hartii cazute,inscrisuri si schite printre care dabia se desluseste ceasca de cafea si tigarea de foi,numai scrum pana la jumatate,sprijinita de scrumiera.Tocul i se misca continuu in mana,probabil muza lui este acolo.Dintr-o data,atinge cu cotul calimara de sticla.Aceasta se rostogoleste spre marginea biroului ca apoi sa se prabuseasca peste teancurile de incercari,improscand totul in jur.Omul de la birou nu se sinchiseste,fara sa-si intoarca privirea isi vede de-ale lui.Ma apropii tiptil-tiptil ca in momentul in care ajung in spatele jiltului sa ma aplec peste umerii sai pentru a descifra ce scrie.Buchisesc in franceza urmatoarele:” Ma voi apropia tiptil-tiptil ca in momentul in care ajung in spatele jiltului sa ma aplec peste umerii sai pentru a descifra ce scrie...”Ma trece un fior prin tot corpul si incremenesc.Scriitorul isi ridica tocul de pe hartie...

De POP