POP:Se numesc de fapt amagiri,iluzii,aspiraţii irealizabile…totul avand o aura pozitiva in mintea ta,si tot acolo,visurile par perfecte si pentru cateva fractiuni de secunda chiar realizabile(rezida in boli patologice).Ca un autist imi place sa ma retrag in propria mea cochilie unde nu gasesc pace si liniste tot timpul,dar pot modifica finalul povestii in asa fel incat sa-mi fie mie favorabil.Tot aici dau dovada de narcisism,de orgoliu,iar nimeni nu ma condamna cum ar face-o in mod obisnuit in viata reala. Ca bonus mai ating si perfectiunea …am putere,am vointa,am frumusete,am inteligenta…am ce prea putini au in viata reala...in visul meu.
Ca un rege antic sunt divinizata pana la conditia de zeu mitologic.Cerul,apa aerul,focul,pamantul…in fine,toate elementele duc un razboi esoteric pentru a-mi intetine si a-mi satisface mie dorintele ,iar atunci nimeni si nimic nu-mi mai sta in cale.Cu toate fortele naturii alaturi de mine,ma voi dezlantui metamorfozata intr-un hazard natural si atunci va avea sa fie vai si amar de omenire,caci puterea mea este mult prea mare si inca de demult rodul Raului...in visul meu.
Ca o lacrima,ma nasc,cresc,curg prin viata ,si apoi ma “sting” uscandu-ma .Si la sfarsit intreb “ce am fost ?”,iar raspunsul vine in tempo lent,razbate de departe ca o soapta :”nimic,doar o pata!”Si eu sa inteleg de aici ca nu am facut altceva decat sa tin umbra pamantului pentru o perioada scurta de timp?Acum realizez ca acel gust amar pe care il simteam la greu nu era un du-te-vino,era permanent.Eram chiar eu gustul meu…eram amara...in visul meu.
Ca o boala stau acolo unde nu trebuie si parazitez locul. Ii fac pe cei din jur sa ma urasca si sa urasca tot ce tine de mine,iar in astfel de momente nu mai tine cu mine nimeni.Toti se transforma in antibiotice si pas cu pas,ma distrug.Dar bietii de ei nu stiu ca eu sunt letala , in facto,imuna( ceea ce nu ma omoara,ma face cu mult mai puternica)...in visul meu.
Hai sa fugim cu totii de viata reala,de palpabil,de durere,de necaz,de amagiri si dezamagiri si sa ne facem demiurgii propriei noastre Lumi,arhitectii perfecti pe cale sa savarseasca o “Facere” cu propria noastra perceptie si conceptie,propriile noastre simturi,stampila noastra ,bunul nostru plac,iar ciocnirea de idei remarcabile se va numi "Small Bang"(nu ne comparam cu Gamov).Dar nu mai conteaza,atata timp cat am fost invatati ca “un pas mic” pentru fiecare dintre noi e “un pas mare pentru omenire”(cert este ca daca aduni mai multi pasi mici la un loc,faci unul mai mare!).Sa formam o lume de autisti perfecti din punct de vedere neurofiziologic, ca pionierii comunismului si sa tipam cat ne tin plamanii de atata narcisism:"Omagiu adus conducătorului iubit!".Ce ar fii sa intemeiem scoli de autisti,unde sa se predea aceasta stare patologica,departe de a mai fii considerata morbida ci antagonic,rationala.
Da,suna a utopie,dar imaginarul va supravietui in imaginar.Garantez eu,de fapt eu-l meu,cel superior voua,deoarece visurile mele au radacini mai adanci si vechime…eu sunt deja schizofrenetica!
De Pop…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu