Cu ce pret?

Valorile lumii sunt viata si dragostea.Atunci de ce continuam sa ne ucidem propriile valori si sa sangeram …
Cu mult timp in urma ,cineva apropiat a ucis…si a uitat.Toate fac la fel.
Apoi sufletele victimelor lor ratacesc asa...aiurea...in purgatoriu,iar ele continua sa se tarasca pe pamant in nesimtire fara sa constientizeze ca nu sunt mai prejos de un criminal de rand.Cu ce pret sa ucizi,cu pretul placerii?Pentru mine,tot curve raman,indiferent de ocupatie.
Acum,stau si ma intreb.Oare e mai buna alegerea lor sau sa-i lase sa traiasca?Sa traisca in mizerie,in saracie,in regrete,sa se imbolnaveasca,sa planga,sa  isi doreasca un tata,sa cada si sa se juleasca,sa moara in accident de masina,sa le fie foame,sa le fie sete,sa le fie frig,sa le fie dor,sa iubeasca si sa sufere...sa le fie frica,sa uite,sa-si aduca aminte,sa se macine...Nu-mi voi spune parerea,o tin secreta.Adaug doar un singur lucru:
Unii isi ucid copiii,in timp ce altii ar ucide pentru copiii lor.
Alegerea e de partea fiecaruia dincolo de bine sau de rau.

Cu ce pret?

O moarte…

Acum doua saptamani a murit un vecin de bloc.Trei preinfarcte…apoi caput.Il credeam nemuritor.Imi imaginam ca voi veni peste 3 ani inapoi in cartier si ca il voi gasi tot aici,intr-o dimineata de vara,bindu-si cafeaua si fumandu-si tigara in fata scarii.

Scara A in doliu pentru ca un vecin a trecut de la 2 camere la garsoniera(ironic spus,desigur).
Era o persoana meschina si invidioasa.Era un vecin clevetitor.60% din firele de par albe ale parintilor mei purtau obligaţia-i morală de “recunoştinţa “ si “simpatie”.Ne-am tras de sireturi,ne-am tras de limba dar si de urechi 20 de ani.Acum toata rautatea lui era indesata intr-un cosciug.Au venit rude la priveghi.Au venit si alti vecini la inmormantare.

Miros de tamaie,capacul cosciugului sprijinit de casa scarii si haine negre.

Imi veneau in minte toate vorbele lui,toate faptele,toate pacatele…”Nu stii ce cresti la usa!”,ii zicea tatalui meu referitor la mine.Si tata se innegrea, il ura dar ii dadea dreptate.
A fost condamnat sa traiasca mizer.A incercat sa isi depaseasca conditia dar eticheta i-a fost pusa la nastere si a transmis-o familiei.Mostenirea genetica nu ai cum sa o schimbi,e un dat.It’s a fact .Era rrom.Ne-a furat,ne-a mintit,ne-a blestemat,dar era de o lasitate crunta.
Tatal meu e un om dur.E un om puternic si agresiv.Dintr-un singur pumn,in ciuda celor 100 si ceva de kilograme, l-ar fi bagat in mormant inca de acum 10 ani .Dar e un om inteligent,pacat!
Am auzit –o plangand doar pe fata lui.Plangi ca nu ti-l mai aduce nici dracu’ inapoi!Zau daca reinvie!Aveau un temperament asemanator.Toate rautatile pe care mi le-a facut,mi le-a facut pe la spate…sau pe pereti.
Am trecut de atatea ori pe langa ei in zilele respective,pe langa rudele lor indoliate,pe langa lumanari,pe langa cruce…simteam o apasare dar sunt o fire atat de rea incat ma surprind si pe mine .Nu am zis”condoleante”,cred ca s-ar fi sters cu ele la cur.Si mai cred ca ei gandesc ca noi i-am vrut moartea.Si stii ce?Nu-mi pasa.Si nu cred ca ei sufera,se resemneaza.
Continui sa privesc fix panza neagra de pe tocul de sus al usii lor.Dar stiu ca maine mi se va canta “ La multi ani!” si parca ma pune pe ganduri acest joc neaşteptat al întâmplării ce se disputa pe o simpla scara de bloc,intr-un simplu cartier dintr-un simplu oras,dintr-o simpla si saraca Romanie.
In urma lui ramane doar o hartie pe care va scrie “certificat de deces[…]cauza decesului: infarct miocardic”.Si pana la urma cine a fost si ce scop a avut asta pe pamant?Sa i se cante si lui candva<<“La multi ani! “ dar nici chiar o vesnicie>>?Sa ocupe un apartament in blocul 15 din Colentina?Sa cotizeze la bugetul de stat?Sa apartina unei anumite clase sociale?Sa se identifice cu o anumita minoritate?Sa ne agaseze pe noi?
Rar se vor naste oameni care chiar sa insemne ceva pentru omenire.Multi suntem doar ingrasamant.Un fel de cacat.



POP

Get along with you…

              "But the part that I dont get is
              Why me ?!
              You deny me...
              Now Im forced upon this planet
              Sadly,lonely like some used briget.”
                                                       
         Pasager trec pasager prin amintiri,acorduri,negative si rime negative.
“Bum! Bum!” inima-mi bate cu 160 de impulsuri pe minut...Se aud pasind 300 de grame de ura.
         Fiecare lovitura imi smulgea un geamat si fiecare vorba ma ingheta si ramaneam asa…pana la nivel de escare. Cictatrici in vindicare superficiala prin exces de morfina?!…nu,dupa atata timp se creeaza imunitate,e necesara administrarea directa de opiu.
“Si daca nu as exista?”imi zic.Gand stupid,”Pleaca!”…dar nu pleaca.Am adoptat ultima idée a lui Erikson,si m-am resemnat.Cand cresc imi creste si teama ,creste ura,creste forta dar scade afectivitatea.Cresc in mine dar cresc stramb.

         Orice ar fi e vina mea si nu am cerut niciodata prea mult,uneori deloc,de cele mai multe
ori nici viata.
                                      "  Don't need these clothes,
                                       Don't need this house,
                                       Don't need this land or skies...
                                      Cause I just wanna get along with you!
                                      These eyes, don't need these thighs
                                       As a matter of fact this damn life,
                                       Cause I just wanna get along with you!"

Nu am stat nici macar in cale.Am fost mereu invizibila dar m-a gasit.”You can hide but you can not run!” si cand am fugit am cazut.In genunchi,in palme,in coate,in nas….epiderma rasa,sange si lacrimi sarate…
        Criza de lacrimi ce degenereaza in criza de nervi .Nu stiu sa iert,sa cer iertare sau sa simt,stiu sa mint.”Si ce daca am ochii mici si rai,uita-te adanc in ei…sunt goi?”
        Incearca-ma!Voi jubila.Intreaba-ma!Voi nega.
Cele mai rigide principii, dulcegarii fade,regrete falsificate,adevaruri schingiuitoare, veninuri si flegme fac un singur tot...si cand ma gandesc ca m-am desprins din el ma intristez...
                          
                                        " You took my heartbeat from me,
                                         This is the saddest story.
                                         What was wrong with my love?
                                         You took my heartbeat from me,
                                         Was it I loved you poorly?
                                         You took my heartbeat from me,
                                         Should have just stabbed it for me!
                                         You took my heartbeat from me
                                        This is the saddest story

                                         From ashes to dust, I just wanna get along with you!"

                                                                                                           Kelis

Pain

Femine

                    Si eu ce pot sa fac?

Si-mi port crucea…

M-am sculat in dimineata aceasta stoarsa de viata precum o carpa.In surdina se aude o muzica…nu deslusesc mare lucru,imi lipseste atentia distrubutiva de ceva timp dar presupun ca este coloana sonora a filmului vietii mele.N-ati vazut?In toate filmele exista o coloana sonora…dar pelicula mea este veche.
In mintea mea este haos si totul scartaie.
Hai si de la capat.Ma scol,plec,stau,vin si ma culc.Ma pierd in multime,ma pierd pe strazi,ma pierd in timp si crasnesc crispata din dinti ca trece si el pe langa mine fara sa ma observe.M-am hotarat sa ma apuc de cizmele lui Cronos si sa ma las tarata pana la mama lui.
Daca incerc sa-mi incordez pumnul nu pot.Nu am forta.Candva eram alcatuita din ura,Fiecare celula milita pentru un tot ostil.Ma hraneam cu dusmanie si imprastiam in jur vrajba… distrugeam un om cu ura adunata.Uram insasi ura,pe Erinye!
Acum nici ura nu mai am pentru cei din jur(ci plictiseala),poate doar pentru mine,este o parte de care nu ma pot desprinde pentru ca are codul meu genetic tiparit pe ea.Bunatatea nu ma caracterizeaza.Astept sa ard in Iad,de preferabil in cel al lui Dante ca sa pot vizita fiecare etaj in parte.
Oglinda e nenorocita soarta,fi-r-ar mama ei a naibii daca ar putea sa se schimbe imaginea CUMVA macar CANDVA!.
Singurul lucru care mi-a mai dat un strop sau un gram de viata(nu stiu cum se masoara dar presupun ca in timp,la secunda,la minut)este ca mi-am adus aminte ca m-a sunat cineva azi-noapte.Parca cineva drag.Aha,deci mai am ceva amprente de sentimente pe undeva printre panzele de paianjen…unde e pustiu.
Trec din pagini in pagini,sar din paragrafe in paragrafe,de la inventia tiparului pana la blog-uri,de la primele constientizari ale sinelui pana la avansate cunoasteri in psihologia personalitatii.Am mai mult de 3 spirite care au grija sa ma duca de la un capat la altul cu predare de stafeta cum i s-a intamplat si batrinului avar Ebeneezer Scrooge al lui Dickens.Si am atatea lucruri de invatat dar ma pierd printre semiotica,proximitate,propaganda,”Pathe journal”,editoriale,lead-uri,reader-uri,printre tusul de imprimare al cotidienelor si uit sa merg mai departe si ma uita si spiritele. Cand voi ajunge la sfarsit nu voi gasi decat o piatra de mormant inconjurata de pamant uscat si de maracini.Voi sufla sa vad ce scrie,voi da cu mana si voi descifra ascuns sub straturi sanatoase de praf si ploi numele meu,abia vizibil.Ma voi arunca intr-o criza teatrala pe jos si voi ramane acolo,de unde voi putrezi,pentru ca nu voi mai avea putere sa o iau de la capat.
Iar ajung pe treptele facultatii si calc pe urmele de pasi lasate pe marmura :"Cel sarac cu duhul este intotdeauna mai fericit..."
Traiesc in sistem si nu ma pot desprinde de el.Traiesc degeaba si nu imi pot da sens vietii.Traiesc complicat de simplu si intr-atat de complicat incat era mai bine sa fie simplu….dar imi port crucea.In caz ca este vreun fericit care si-a gasit rostul in viata si se trezeste in fiecare dimineata cu un zambet pe buze,sa dispara din viata mea pentru ca este un om ipocrit!



POP