De data asta nu mai fug!

Trec printr-unul dintre acele momente de stupiditate sora geamana cu nebunia.Printre carti bizare,a se citi contemporane,scrise de beletristi ce vor fi uitati in urmatorii 20 de ani si pachete peste pachete de tigari cu imagini ce ar trebui sa ma impresioneze si sa ma lase intr-o continua si sinuoasa meditatie riguroasa (are vreun sens ce zic?) am momente in care raman tampa si ma holbez candid la asfalt,la cer ori la zid.Asta cum se traduce?Blocaj?Derapaj?Cronic?
Niciodata nu am asteptat noaptea ca in zilele astea care s-au irosit fara vreo implicare sociala.De ce?Sa fiu si mai singura?Are "singuratatea" grad de comparatie,ca ma fierbe o dilema...
Apoi noaptea nu s-a lasat indelung asteptata,a venit sa-mi faca ceas dupa ceas pe plac.Dar m-a plictisit si ea cu intunericul ei si cu formele alea nedeslusite care capata infatisari omenesti si reprezentari horror.Stau,imi fortez nervul optic pana mi se inroseste retina si incerc sa patrund in obscur...incep sa deslusec lugubru cate o forma,care se misca sau pluteste,apoi se evapora ca o alta sa-i ia locul.Obosesc si teama mi se accentueaza dar continui cu incapatanare caci aceasta nebunie imi face placere.Parca as tanji in interiorul meu dupa ceva ocult,sa mi se arate ...sa-mi zica"iata-ma,ma asteptai?Acum ca am venit ai curajul sa ma infrunti?Sau fugi?Fugi ca de toate lucrurile pe care le astepti cu ardoare sa ti se intample dar cand le vezi infaptuite fugi cu lasitate.Te vei cufunda iar in nimicnicie,vei alerga pe scarile din marmura, vei aluneca si te vei juli dar simtindu-mi apropierea te vei ridica si te vei inchide in camera ramanand ascunsa sub plapuma si te vei ruga la cine te rogi tu,sa te adoarma?"
Iar eu raman incremenita,caci imi imaginez pana la cel mai mic detaliu totul ca si cum ar fii posibil si ma trece usor un fior pe sirea spinarii si simt cum amorteala imi patrunde in muschi si o racoare improvizata in oase.Un zgomot,fie el o bufnitura ,o zgarietura sau cel mai insignifiant fosnait ma trezeste si-mi ascute simturile.Apoi plec pentru a edifica provenienta sunetului,iar mintea mea bolnava si nesatula de mister imi sugereaza"Oh tu,daca e...nu,nu crezi ca e?".Imediat aud o respiratie si simt o rasuflare rece in ceafa mea care apoi se pierde printre suvitele de par,ca si cum cineva sau ceva ar incerca sa ma atinga.
Astfel fac eu de santinela nopti la randul incercand sa alung minutele care se scurg greu la fel ca umbrele mistice pe dupa copaci,pe dupa colturi de casa ,pe dupa mobila...si ma rog sa vina zorii zilei ca sa dau totul uitarii.Si ziua vine,dar iar imi e dor de mister,de singuratate,de intuneric si de ce se poate ascunde in spatele lui.Realizez,in rarele si liliputanele momente de luciditate,ca totul se desfasoara doar in mintea mea,in impulsurile mele cerebrale,in doleantele mele pacatoase.
Nu-i nimic,caci nu ma voi opri sa ma infrupt din roadele imaginatiei mele si nu-mi voi inhiba haoticele mele rataciri decat in momentul in care o sa mi se arate si voi spune "De data asta nu mai fug!"

Out of an ATAT right Sensor Array

You probably ask yourself what happened to me since the V’th episode of Star Wars. Well, you have to blame Lucas for my sudden disappearing as he is the one who didn’t want me any mo’. I was “obsolete”…obsolete is him with his mother, who ever she is!
Now look at me, just look…I’m standing unmoved on my footpad as my knee joint started to rust. If I have to lay the blame on someone else it would be Skywalker and his steel wires, like if his mother gave him a wire-drawing mill…He was such an asshole! And yes, I do have a problem with mothers. I didn’t got much attention as a child…I’m frustrated, don’t you unstring me!
May I remind you that I also gave up on trying reaching the perspective of a useful and harmless animal? That would be an irksome work. I’m but a basic out of fashion walking machine designed by the imperial forces to terrify the enemy ,bla-bla and yagitty-yack. I feel sore at heart…I mean drive motor.I tried to contact a cyber-psychologist, they were all busy with Gungans and Wookiees problems(to much hair, ears to long, bla-bla, so on and so forth).
Tell me,those fancy snowtroopers and snowspeeders are steel in the motion? No? I told them, I said I told them:”Don’t get any hopes, you’d might end as me …rusty!” I should be named Rusty. That’s a nice name? Isn’t it? Anyways, why did they called me Snow Walker- All Terrain Armoured Transport? Isn’t it a contradiction of terms? I may have a dull Sensor Array but I know that all the terrains don’t consist of snow…am I right? Or am I not? Well, am I?
What’s that over there? Can’t make side of it, my command viewport grow weak…oh,oh…is it a Pre-Walker tank? Hey you! The one who creeps…creep here you crep crapp …crop…oh I’m tiered.
AAAAUCH, my hoof, watch you’re frisky’ steps…crawl, what eva’! What’s wrong with you?
-Some Jawas tried to blast me and to disintegrate me…I'm scared.Please help me!
-Is that so? Their height is not proportional directed with their stupidity and wickedness. Now stop this nonsense and focus boy at what I’m saying: for you’re MOTHER sake, GET OFF MY MECHANICAL HOOF!

Locuri I

Locuri II

ISTERICALE DEPLORABILE

 


      “ Femeile se gandesc doar la celulita, unghii, rujuri, haine (de cumparat, de probat ,de benoclat),bronz,ciocolata,cura de slabire,suvite colorate,telefoane mobile,accesorii,masini pe care si asa nu le inteleg(prietenele stiu de ce),posete,balerini,bijuterii,parfumuri,flori colorate,schimbarea lookului,outfitului,cuplu,bani veniti din ploi tantrice(sau kama sutrice), cosmetice,retete de bucatarie,ca tot veni vorba sa ne aducem aminte si de cura aia de slabire “miraculoasa’ cu ciorba de varza,masti de mal,ciucurei,botosei,barfe,anticonceptionale,sucuri naturale,reviste glossy si lista continua pana iti epuizeaza toata seva si toata substanta cenusie.Femeile sunt deplorabile.Sunt enervante si meschine.Le-as impusca pe toate daca nu ar avea un rol esential in reproducerea umana.
       De ce intr-o revista pentru femei o reclama la masini va suna ceva de genul  "Mercedez-Benz.Maxim de shopping.zero stres." si in una masculina" Mitsubishi pajero,invingatorii se nasc din egalitate"?Din punctul 0,coboara femeile la gradul de imbeciliotate marunta si culmea,le place!Bravo lor,sa curga tuica-n pahare!
       De ce nu putem sa fim cu toate altfel?De ce nu putem sa ne intalnim la un pahar de vorba,
sa inganam ceva despre        Goethe,grafica,Joyce,campionat,Borges,politica,pirati,Kafka,traditii,culturi orientale,opinii,arta fotografica,Lorca,bere,whisky, razboi,vodka, tequila ,bere ,Shaw,
bere am zis?de ce nu putem sa vorbim despre aventuri,nebunii,betii,
bunjee-jumping,drifturi,drafturi, jazz,excursii,evadari,vointa,cariera,putere,fantezii,snowboarding,
carting,paintball,cand si cum era sa murim,parasutism(si acum mi-l imaginez pe A.
spunand:
“- E naspa sa sari cu cineva, e de 100000 mai marfa sa sari singur
sa o deschizi cand vrei,sa faci ce vrei in aer,cand ma mut in Bucale poate am sa fac un curs de parasutism, si o sa pot sa sar singur atunci…
-Stii pe cine iei primul…
- Pe Mos Craciun,ce …sa nu spui ca vrei sa murim impreuna?Doar stii ca nu e nimic sigur cu mine.”Instantaneu mintea mi se bruiaza.
-Fata,am celulita!
-Ghinion!
-Fata,mai am ruj pe buze?
-Da,presupun ca ti-a ramas si de ieri…
-Fata,vreau sa ma vopsesc!
-Cum?intreb din complezenta.
-In …in bulinute roz sclipicioase cu dungulite trasnversare azurii-aurii(nu,nu zice asa,imi spune o culoare de pe cutia de la Wella care-mi e totuna,am IQ-ul prea slab).
-Fata,am vazut o bereche de blugi super-marfa la bla-bla- bla( m-a pierdut geografic,nu stiu unde se situeaza) si costau bla-bla-bla-bla( din momentul in care aud pretul ma sperii si imi pierd si interesul) blab la blab la bla (e tot ce mai aud in continuare,intre timp ma gandesc la ce-mi zicea G odata: “Auzi,sa fii miliardar si sa nu –i dai lu' fi-ta 150 ron”).
      Dintr-o data ma vad intinsa de vitrina unui magazin de haine ca apoi sa fiu azvarlita inauntru.”Ho fumeie ca ma desiri!”In asemenea momente de maxima agitatie prefer sa stau afara si sa astept,nu-mi place sa intru in magazine doar de dragul artei si chiorarii.
      Supravietuiesc.Eu ies din incinta cu demnitatea pierduta in timp ce ea nu-si mai incape in piele de fericire.Primesc un cot in splina si ma albastresc toata:
-Hii fata,l-ai vazut p-ala cum se uita la tine?se hlizeste ea.
Nu am timp sa-i raspund ca ma intrerupe din nou "Agitata":
-Vaaaaai ce masinaaa,mamaaa.Si ce sofer,numa’ bun!zambeste pe sub mustati
-Lexus IS 220…
-Hih?
-Masina!ii explic aratand-o cu degetu.
-Da-o-n colo!face un gest de lehamite.
      Disper!Ne continuam drumul fara sa ne spunem nimic,prilej bun ca ea sa se admire in vitrinele magazinelor si sa-si dea parul pe spate de cate ori trece vreunu’.Eu continui sa ma gandesc la ale mele:

“-Hiii,fernando alonzzo miguel alehandro papuanouaguineecracatau jo stoi embarasada
ai papi, nunca sido mas rapido …
-La noi rumani ,la noi nu intelege kineza ,la noi intelege tiganeste…acana so del du ma capra oceave!
-Da' she crezi tu breeei,ca io inteleg jiermana bai...baga-shi si yo acolo la nimirieala bah!
-Ia zi miss Moldavia,te fac un basket?”Adevarat,ce caut eu aici cu asta,de ce nu sunt la un basket?Un om mic cu intrebari mari!
      Bruiaj,bruiaj,bruiaj!
-Fata,ti se pare ca sunt grasa?ma intreaba pe un ton fatalist.
Judecand dupa gravitatea fetei ,prefer sa raman neutra.
-Nu stiu…
-Sunt grasaaa!se mironoseste ea uitandu-se in vitrina de la Meli Melo.
Cand spun eu asta,de obicei o fac ca o constatare,nu vreau sa aud cuvinte de mila,clisee sau negari.Poate nici confirmari.Presupun ca asta vrea si ea.
-Asa este…
-Ceeeee?Chiar in haluuuu astaaaaa?Haide maaaah!se mironoseste si mai rau si se preface ca plange.
          Pe o scara de la unu la zece ,am ajuns la gradul de disperare 22560.Nu inteleg de ce se plange,si asa este diforma, o muza cu minte ingusta si chip varuit ce nu a fost batuta suficient cand era mica.Poate sa lucreze la psihologic in continuare.
-Dar de ce vrei tu sa fii mai slaba?o intreb ca sa ma aflu in treaba sau ca sa ma masochesc mai rau.Imi place teribil!Mai bine m-as sapuni cu cianura, m-as spala cu smoala si m-as unge cu lava.
-Pai fata nu vezi cum arat,imi zice X ca sunt grasa!Se bosumfla!Eu contrar ei ,ma desumflu si-mi cade falca.Respir adanc,imi scutur capul si ranjesc cu subinteles:
-“Cit di praste sint inile”(“I”-ul e de fapt “I” din “a”,asa am tras eu concluzia ca s-ar auzi daca as ranji,astept obiectii.)In ce lume traim!De ce nu intelege nimeni ca infatisarea este un bun propriu care nu trebuie impartit si judecat de nimeni,cu atat mai putin de barbati cand vine vorba de femei.Adica,ce poate sa spuna para despre mar?E ironic faptul ca mitul femeii misterioasa si senzuala a fost creat tot de El si Ea din cochetarie a intrat in joc.In timp a devenit ceva permanent si iremediabil.Niste inapti!Sau sunt eu prea fatalista si insotita de un accentuat spirit de pranoia?Oricum ai da-o,ceva trebuie vindecat in lumea asta.
-Ce-ti pasa tie,oricum tu nu esti acum cu nimeni!imi replica repede si isteric.
-Vezi,singuratatea nu-i un impas,ci un tel!si cred cu tarie ceea ce spun!Ca sa imi demonstrez “taria” iau pozitia cocosului umflat.Mi-am sincronizat prost momentul,tocmai atunci primesc un compliment imbecil si phallic de la un trecator.Totusi zambesc pentru ca-mi aduc aminte de Miserupeasca spunandu-mi”Esti in perioada de negare!”Imi inlatur zambetul,nu vreau!E atata rutina in tot!Eu vreau sa traiesc pe apucate si totodata din plin.
      Iar urmeaza un flash-back,ii vad cum ma cautau,cum ma cauta in continuare chiar cu disperare,imi jura adoratie,unii dragoste adevarata(ce dracu’o mai fii si aia!),imi vad prietenii care vor sa se ridice la rangul de iubiti,dar ei nu stiu ca asta ar insemna sa decada,altii ma vor doar o data,de doua ori ,dar toti ma vad ca pe o imposibila,o exagerata,o exaltata,o copila si la un moment dat tot fac cale intoarsa din calcaie.
     E doar un joc.M-am plictisit de tot,de ea si de plimbare,ma intorc acasa.

Cand prostia este evidenta

O caricatura mai...abstracta si neclara.In coltul din stanga jos ar trebuie sa scrie "catre Maybach",
dar nu am reusit sa pozez cum trebuie desenul.Voi incerca sa mai fac astfel de caricaturi,
prin exercitiu imi vor iesi mai bine...sper.

Robotind la regenerarea mea morala in van

Mecanica corpului cerebral
Descartes a pus lumea la indoiala.dar nu si gandirea : “gândesc şi găsesc aici că gândirea(?) este un atribut care-mi aparţine; ea singură nu poate fi desfăcută de mine. Eu sunt, eu exist, aceasta este sigur; dar cât timp? Atâta timp cât gândesc; căci poate s-ar putea întâmpla că dacă aş înceta de a gândi, să încetez în acelaşi timp de a fi.”
Mie una mi-a murit inteligenta!S-a sinucis….de plictiseala.Fie a cedat nervos si a urlat”Bai asa nu se mai poate!pai chiar in halu’ asta,ce dracu esti asa ieftina?”fie a tras un oftat si cu o fata de descompus moral a zis “Elvis has left the building!” si si-a tras un glonte in cap.Mi-am plecat umila tartacuta si am tacut…moment de reculegere in cinstea pierderii neurocitilor nenorociti. Asta inseamna ca nu mai exist?
Acum ma aflu in situatia in care ,atarnata la o masa cu capu stationat intre maini,stau si cuget adanc(daca mai am cu ce).Plictiseala nu este o optiune,plictiseala este o lipsa de adaptare la normalitate.Normalitatea pare o limita, este un termen calificativ dar si descriptiv,implica atat o valoare cat si o medie.Stai asa ca nu-I asa,nu trece peste ,sa-ti explic.Intr-o lume in care sentinta nebuniei sau a sanatatii o da societatea,vin eu sculata (inteligenta zic),si iti spun ca daca ai fi ca toti ceilalti ti-ai stabili limita maxima in obisnuit, in facto,ai fi condamnat la complexitate. Eu sunt un critic fervent al normalitatii,daca cineva mi-ar propune sa aduc un alienat la normalitate as lua-o ca pe o sarcina ingrata.sau un intristat la fericire,m-as vedea ca pe o scelerata.De ce nu au multi curajul sa se admita asa cum sunt?Neresemnarea cu realitatea duce la un razboi cu sine,spre exemplu,eu versus dismorfofobia mea.


Excluderea individualismului
Nu mai militez pentru nimic.Nu mai lupt impotriva saraciei,prostiei,avortului,indoctrinarii si nu ma mai impresioneaza tristetea.Sau poate m-am resemnat?Trec pe langa cersetori si ma uit cu scarba la ei.Am devenit ceea ce am urat mai mult,genul acela de om care observa dar ramane impasibil.Mai mult,genul insensibil.Genul plafonat,o sa ajung sa fac parte din statistici si o sa am dorinte colective.Monstruos!
Am ajuns intr-un stadiu in care astept sa treaca timpul,nu-l mai intrebuintez.Parca as face parte din…lume.Suna a jignire,chiar este.Sa seman eu discordie?Nu,nici mizantroapa nu cred ca mai sunt.Caut societatea..Norocul meu ca ma refuza.Exista totusi ceva ce ma retrogradeaza in divizii mai proaste.Luna,soarele…nu-s pozitionate cum trebuie.Pagini intregi raman goale,si altele pline raman necitite.Cuvinte nespuse si idei nescrise.
Oricum,e lamentabil sa mimezi lucruri care o data iti faceau placere.Nu incercati,tindeti sa deveniti empatici.Spre exemplu,ghici cine?!,exact…tot eu,care m-am facut ambasadoarea tuturor eroilor din carti si asta fara commision.


Ma indrept spre un colaps
Daca ma plictisesc,imi pierd din spiritualitate,ma normalizez,ma banalizez,gandesc marunt si apoi iar ma plictisesc ,pricina unei spirale oculte.
In momente ca astea ma viziteaza un gand:“Elocinţa este arta de a înfrumuseţa logica” (a zis-o un istet, Diderot il chema).Bun,deci cine are darul de a expune frumos şi convingător o idee imi face un armonios abataj pe creier …nu,iar gandesc marunt.Reformulez la scara mai mare,aproape cosmica: NU VA MAI INTELEG si ma plictisiti!Am esuat!
Si inchid acest monolog straniu,cu acelasi optimism imbecil pe care-l adopt atunci cand nu e cazul:esecul nu este o dezadaptare ci inceputul unui proces de tip adaptiv .
Hai sa ne adaptam…ba hai sa nu!