Robotind la regenerarea mea morala in van

Mecanica corpului cerebral
Descartes a pus lumea la indoiala.dar nu si gandirea : “gândesc şi găsesc aici că gândirea(?) este un atribut care-mi aparţine; ea singură nu poate fi desfăcută de mine. Eu sunt, eu exist, aceasta este sigur; dar cât timp? Atâta timp cât gândesc; căci poate s-ar putea întâmpla că dacă aş înceta de a gândi, să încetez în acelaşi timp de a fi.”
Mie una mi-a murit inteligenta!S-a sinucis….de plictiseala.Fie a cedat nervos si a urlat”Bai asa nu se mai poate!pai chiar in halu’ asta,ce dracu esti asa ieftina?”fie a tras un oftat si cu o fata de descompus moral a zis “Elvis has left the building!” si si-a tras un glonte in cap.Mi-am plecat umila tartacuta si am tacut…moment de reculegere in cinstea pierderii neurocitilor nenorociti. Asta inseamna ca nu mai exist?
Acum ma aflu in situatia in care ,atarnata la o masa cu capu stationat intre maini,stau si cuget adanc(daca mai am cu ce).Plictiseala nu este o optiune,plictiseala este o lipsa de adaptare la normalitate.Normalitatea pare o limita, este un termen calificativ dar si descriptiv,implica atat o valoare cat si o medie.Stai asa ca nu-I asa,nu trece peste ,sa-ti explic.Intr-o lume in care sentinta nebuniei sau a sanatatii o da societatea,vin eu sculata (inteligenta zic),si iti spun ca daca ai fi ca toti ceilalti ti-ai stabili limita maxima in obisnuit, in facto,ai fi condamnat la complexitate. Eu sunt un critic fervent al normalitatii,daca cineva mi-ar propune sa aduc un alienat la normalitate as lua-o ca pe o sarcina ingrata.sau un intristat la fericire,m-as vedea ca pe o scelerata.De ce nu au multi curajul sa se admita asa cum sunt?Neresemnarea cu realitatea duce la un razboi cu sine,spre exemplu,eu versus dismorfofobia mea.


Excluderea individualismului
Nu mai militez pentru nimic.Nu mai lupt impotriva saraciei,prostiei,avortului,indoctrinarii si nu ma mai impresioneaza tristetea.Sau poate m-am resemnat?Trec pe langa cersetori si ma uit cu scarba la ei.Am devenit ceea ce am urat mai mult,genul acela de om care observa dar ramane impasibil.Mai mult,genul insensibil.Genul plafonat,o sa ajung sa fac parte din statistici si o sa am dorinte colective.Monstruos!
Am ajuns intr-un stadiu in care astept sa treaca timpul,nu-l mai intrebuintez.Parca as face parte din…lume.Suna a jignire,chiar este.Sa seman eu discordie?Nu,nici mizantroapa nu cred ca mai sunt.Caut societatea..Norocul meu ca ma refuza.Exista totusi ceva ce ma retrogradeaza in divizii mai proaste.Luna,soarele…nu-s pozitionate cum trebuie.Pagini intregi raman goale,si altele pline raman necitite.Cuvinte nespuse si idei nescrise.
Oricum,e lamentabil sa mimezi lucruri care o data iti faceau placere.Nu incercati,tindeti sa deveniti empatici.Spre exemplu,ghici cine?!,exact…tot eu,care m-am facut ambasadoarea tuturor eroilor din carti si asta fara commision.


Ma indrept spre un colaps
Daca ma plictisesc,imi pierd din spiritualitate,ma normalizez,ma banalizez,gandesc marunt si apoi iar ma plictisesc ,pricina unei spirale oculte.
In momente ca astea ma viziteaza un gand:“Elocinţa este arta de a înfrumuseţa logica” (a zis-o un istet, Diderot il chema).Bun,deci cine are darul de a expune frumos şi convingător o idee imi face un armonios abataj pe creier …nu,iar gandesc marunt.Reformulez la scara mai mare,aproape cosmica: NU VA MAI INTELEG si ma plictisiti!Am esuat!
Si inchid acest monolog straniu,cu acelasi optimism imbecil pe care-l adopt atunci cand nu e cazul:esecul nu este o dezadaptare ci inceputul unui proces de tip adaptiv .
Hai sa ne adaptam…ba hai sa nu!

Rattle Voodoo Doll

I’m a mischievous, rude and scallywag child. Although I’ve got nothing against you(you’re just passing as my most wanted toy)I can not refrain myself not to broke you: to seize you by the hair, to pull your hands, your legs, your had, to throw you, to drop you, to take you with me and to forsake you, to neglect you, to leave you behind in nook or at the end, in the rain, in the sun, in the grass or at someone else. Afterwards, I seem to remember about you and conspicuously it looks like I’m going to grope for you, but on my way I stumble over another one and I side with it and I disdain you just to forget you again. You’re just plastic and you don’t conceive that life’s as follows.
As early as possible you will bore me, you’ll plague me for good and I would want another one. However, I will never want to give you away, because I’ve requested for you desirable. I will throw you away in an old brimful trunk with used up toys like yourself. What should we do? What should we do especially when I misplace you? I jumble you up among other toys and subsequent to that, I seem to lose you. Not once I’ve slipped by you because I’ve mingled you with another plaything.
I’m under the impression that you’re that type of puppet that steels all of your time and all your thoughts. I’m stubborn and I’m not going to waste my childhood on you,you voodoo doll!
You’re a perfect miscellany of Lego, puzzle, plasticine with the destination of a tamagoci or a boomerang. Yet…on your box it was written:”action-man”. I’m on the spine! It serves me right!
I shouldn’t have bought you; I shouldn’t have claimed you …maybe, in this way, you could found someone to take care of you and to play nice with you. It’s better to give you away; some astute trivial shortsighted “children” will thank me for that exploit, as they all did before without self-awareness.
Now you’re not so shore I’m talking about you anymore, aren’t you?

De la Circoteca spre Piscoteca pe buciucleta

La circ avem numere de pornografie cu bestii paroase si coltoase.Si la stiri la fel. Rapoarte sexuale fara raporturi logice.Unele actioneaza exact ca o succesiune ritmică a unor poezii:picioare…in gura si silabe.. prin gura(accentuate ori ba).In mortii ma-sii!Inchid televizorul.
(Ag)Arici ce Pravale-Baba pana la Pr(e)A(h)O Vei …tu… de sus(in jos), de la Mosu’…din Calimani sau de la 2 in jos,scara A mea.
Jos la campie vremea este racoroasa,e timpul sa-mi iau frunza din glastra Evei ( si noi ca fetele,ne imprumutam ce avem,”da-mi-l fah o tura si pe Adam,sta-ti-ar maru-n gat!”si a stat,dar vice-versa!)pe mine.Port colectia de vara,ca aia de toamna-iarna nu-mi garanteaza acoperirea ….in retea.Mortii ma-sii!Inchid geamu’.Ma sui pe Buciucleta si am taiat-o scurt gen Bob.
De la releu vine boala!si de la rusi ploaia si gazele…ce li se extrag din galusti de carne.
Un cacat,iar am pix pe maini,zice lumea prin masina ca-s retarda(daca un retardat se mai numeste si “intarziat”,atunci cand intarzii undeva inseamna ca sunt retardata?) sau ca am ceva”indian tribal heritage”?Mortii ma-sii,da-i dracu’!Luati-(mi) la minaaaaa….sa tot luati…mie/imi!Inchid ochii.
Un Bombinator -bou grohăitor ruda cu o pitulice-prundara se piscotea cu piticii de la Transporturi Na v-ale-Citadine dupa steahuri urbane si dupa o boare alintata de basina(un fel de oximoron de sa te caci in el !) grohaie spinos spre mine.S’mori tu?!S’faci “plici! ca derma lu’ Bahmu’”Inchid gura…ca ma ia cu sfarseala tzatzo!
Mortii ma-sii,ce dracu scriu eu tampenia asta?De ce lába-gâştei am eu blog ca toti smintitii care-si exhiba talentul(de nu l-ar avea,tot aia ar da,always din ciclul “mai stai,si aici ce faci!?)) scriind cu ce isi hranesc dihaniile,lighioanele or’ hamsterii.Grijania ma-tii(Cuminicatura,bah )!!!
Flux,reflux…flux,reflux…flux…reflux….flux…refluuuuuuux neuronaaaaaaal!

Drawing my life with my own hands…

It is said that “God created the world out of nothing”. And it’s also true that Michelangelo painted “Last Judgment” or “God creates Adam”, in the Sistine Chapel, on nothing but a rough and sheer ceiling. That’s why “nothing “must signify “a peculiar kind of something”, as Aquinas once said. So there must be an essence in every one of us which it needs to be unbridled outside the mind and exploited at it’s full .It’s like… turning sugar cane into dunder.

Since the beginning of my conscious self, I had a peculiar way to see my life, without any life-boat around me to jump in it or a life-line to hang on to. It was just a blank and shallow space all over, like a blot on a white peace of drawing board and the world was an easel that supported it. As time slipped away, I begun seeing spots and stains, and images painted in a wet brush. At this age everything had changed, I use oil and mural applications, so my image could be completed and full-grown in the artistic way. It became clear to me, while it blurred to others... It’s like turning dunder into raw sugar.

Now my immense affliction it’s over for I have been lucky enough to realize how to “soil my fingers in charcoal”. It is understandable how lines and curves would bring you suffering, joy, and sorrow or how colors can bring life back to you when you’re almost a corpse. Satisfaction; inevitably arises from every sharp, from every touch of a crayon, from the outline to the climax of the draught, like a written text. You use analogy and metaphor in shades, passion in thickening the outlines, and use illusive phrases when you settle the epicenter of the work. It’s like turning raw sugar into glazing sugar.

One would say that the touch of a gift it’s yours to bear forever. Well, I would say that a certain gift would be like an antique book in a second-hand bookshop, never yours to keep… for somebody else to delight.
My venture of positioning the easel to illuminated areas with better reflections continues, hence a improved prospect to reproduce my inner caricature for the pleasure to delight a special soul.

Regele a murit, traiasca regele!

Sunt un nimeni intr-o lume minunata.Nu ma ridic la nivelul vietii.Nu o merit pentru ca nu o inteleg.
Astazi,8 februarie 2008, verisoara mea implineste 11 ani.Tot astazi,8 februarie 2008 strabunicul meu este inmormantat.Dupa modelul “Regele a murit, traiasca regele!” nu stiu daca sa plang sau sa rad.sa ma bucur,sa ma resemnez sau sa-mi fie mila.
Intr-un apartament din Militari se imbraca culori stridente,se canta si se rade in timp ce la Snagov,pomanagii imbracati in negru ingana trist “vesnica pomenire”.In apartamentul din Militari se sufla in lumanarile colorate din tort si se pun (in gand) dorinte.La marginea satului Lipia din Snagov se aprind lumanari la 5 lei bucata si se pune si aici o dorinta:”Doamne iarta-l!”.
Un om puternic,curajos,muncitor si extrem de bogat se transforma intr-un batran murdar si tafnos ce moare singur,chircit si ros de sobolani intr-o pestera intunecata (ce se numeste “camera”),murdara cu peretii arsi de la un incendiu si cu fecale in orice colt .
Rautatea si veninul transforma un om deosebit intr-o primata.Are de-aface si timpul cu treaba asta.
Orgoliul distruge putin cate putin,fara sa-ti dai seama ,conditia umana.Prin ceea ce este omul, o fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, liber şi apt de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat care este capabil sa aprecieze un bine,sau macar sa distinga intre rau si bine, retrogradeaza pana la cel mai inferior nivel si devine un nenorocit al sortii: “Duceti-va dracu’,iesiti afara,vreau sa mor!”

JAZZ

                                              De  POP