Cum de-am putut?

Cum am putut fi chiar atât de rea? Nu-mi pot da seama cum de pot fi chiar atât de javră. Te-am "lovit nemeritat" fără ca tu să-mi fi făcut ceva rău. Ştii, imi cer iertare, nu mi-am dat seama că poate te rănesc, sau cel puţin te fac să te simţi rău.
Acum că mi-am dat seama de oarecum gravitatea faptei mele, eu sunt cea care se simte extrem de oribil. Îmi vine să-mi bag capul în pămant, ca struţul în nisip, dar eu sa nu mai ies de acolo, decât când am să invăţ să nu mai rănesc oameni dragi mie, să nu te mai "lovesc" pe tine, cel ce mă iubeşte necondiţionat.
Nu vreau să-ţi pară că iubirea mea iţi face rău.
Am fost o nemernică. Mă simt ca un om terminat. Vreau să plâng, poate aşa voi da afară răul...de fapt urma din răul ce ţi l-am pricinuit; urma ce trebuie smulsă fără milă din rădăcină. Căci răul este deja făcut...
Aş vrea să plâng dar nu mai pot; spui că mă ierţi dar nu-i uşor. Mă pun în locul tău şi din nou îmi vine să plâng

DE ANI

ce poti sa faci cand nu mai poti?

Ce te faci cand nu mai auzi zgomotul facut de cei din jurul tau?
Ce te faci cand cei din jurul tau nu mai vor sa auda de tine ?
Ce te faci daca intr-o dupa-amiaza de august dispar toti oamenii care te inconjurau mai ieri ?
Ce poti face daca noaptea se transforma in zi torida si nu mai poate fi la loc racoare ?
Ce poti face daca clopotul ceasului din centru nu mai vrea sa bata la fel de tare ?
Ce poti face daca te roaga cel de langa tine sa-i dai o mana de ajutor atunci cand tu nu vrei ?
Nu poti face nimic !!!
Nu poti face pentru ca iti este paralizata dorinta ta de miscare,
Iti este greu sa te misti chiar si pentru tine,
Nu poti gandi mai departe de locul gol ce sta langa umbra ta,
Te vrei a fi puternic pentru a arata celor din jur ca poti,
Te vrei a salaslui in cetatea linistii macar o jumatate de ceas,
Nu poti sa ai chiar tot ce iti doresti fara un sacrificiu anume,
Nu poti sa mai iubesti fara sa-ti para rau de urme,
Nu poti ura o persoana doar pentru ca ati gresit amandoi,
Nu poti si asta te face mai slab decat esti,
caci iti doresti,
Si iti doresti sa ai persoana respectiva,
chiar constient fiind de multele regrete de apoi.
DE ANI

Vise triste!!!

Si ploua, si iarasi ploua... afara si in sufletul meu ticsit de dorinte.
Cate dorinte am eu cred ca nu sunt atatea flori in lume.
Imi doresc lumea mea de vise frumoase, lumea mea din care sa nu fi iesit mai demult.
Ideea ca trebuie sa ma intorc acum inapoi la mine acasa ma face sa zburd de fericire, si trebuie sa ma intorc altfel o sa plesnesc de plans ; sa tin in mine nu mai merge, sa spun in stanga si in dreapta or sa zica : « Ia uite-o si pe asta, sufera de bagare in seama » mai bine tac si plec…
Dar cum sa plec cand eu am construit ceva cand am izbutit sa ies din visele colorate de dincolo ?
Cum sa fac sa fie bine pentru mine si pentru el?
Cum sa fac sa fie bine pentru noi, noi toti ?
Si daca incep un vis nou ranesc sufletul pe care il las aici cu inima sfaramata in bucati, cu intrebari fara raspuns, cu ganduri, cu dorinte neimplinite.
Si-mi curg lacrimile pe foaie si continui sa scriu cu umezeala ochilor mei, nu vreau sa ma opresc caci risc sa plang mereu.
Ce pot sa fac sa treaca asta intr-un fel ? dar fara amintiri triste ?
Unele dintre ele le-am lasat adanc in urma, ele nu mai sunt dar pentru cele viitoare nu vreau nici sa aud….si cred ca singura solutie este sa….
Te iubesc…si te-am iubit, te voi iubi ! Cu umbra…
   DE ANI

Ipocrizia basmului cu ciori si corbi

Imbecilitate!De cand ma trezesc pana cand ma culc dau numai peste ignoranti misogini si piste-feministe.Eu prestez un “misoginism feminin” si un “feminism masculin”(si nu ma refer la feminismul Simonei de Beauvoir,women are human!),pentru mine multe dintre femei sunt tantaloaice si curve iar barbatii au ceea ce numesc eu si antichitatea “inteligenta phallica” si multime vida.
Am un profesor,trece lejer de 60 de ani,care cere cu disperare sa fie vindecat de misoginism.”Pustiule”,esti o cauza pierduta,tine-o asa cat mai ai timp.Un misogin evită cercurile si compania femeilor,dar individul cu pricina este inconjurat cu preponderenta de studente.Ma intreb cum se descurca si cum se manifesta in camere mici,asediate de sani…sau juma’ de sani ca mai sunt unele care n-au si atunci e necesar sa schimbam sistemul de numaratoare!
Am un coleg care-ti spune cu un zambet ipocrit: “Eu nu sunt misogin,eu consider ca femeile sunt egale in drepturi cu barbatii,au aceleasi responsabilitati.”Asa ca daca ai pretentia sa-ti ofere scaunul lui,sau sa presteze alte munci de tipu’voluntariat te inseli amarnic.Da-i bataie singura si vezi sa nu te impiedici!
Am prieteni care nu stiu alte sinonime pentru “femeie” inafara de “pizda”.Daca stau confortabil si ma gandesc sanatos,presupun ca si “femeie” a devenit o nebuloasa pentru ei.Nu-i condamn,apreciez pragmatismul si veridicitatea de care dau dovada.Bravo baieti,pardon “putze”.
“Femeia este arma diavolului”.Absolut!Barbatul este vrednic de mila,de plans.Cum sa reziste el la vrajile femeilor,la parul lung,la buze pline,la sani fermi,la solduri sculptate,la funduri bombate si la picioare lungi,trebuie sa-l intelegem,sa-l sustinem moral…si fizic ca altfel se duce dracu’ societatea si natalitatea.
In acest punct ia sfarsit misoginismul,si-si intra feminismul in rol.
Niste cucoane de tipu’ “die Grosse Helga”,soldati SS imbracate in negru(le lipsea zvastica de pe umar si atat) se falfaiau cu niste plancarde in mana intr-o vineri seara pe Kogalniceanu.Fir-ati ale lui scaraoţchi, ducă-se-pe-pustii sau duca-se mai –repede –din-fata-lu’336!Sunt o studenta frustrata si nemancata toata ziua,nu am timp de meeting-uri…birjar da-i bice si calaca-le pe nebune!Zadarnic.In mai putin de 3 minute,am inceput sa fac aceleasi lucruri pe care le faceau si barbatii din jurul meu,sa-mi dau ochii peste cap,sa bat din picior apoi sa dau drumu’ unui vast repertoriu de injuraturi pe o voce de spirit malign.
Multe femei din masina au fost impresionate pana la lacrimi si muci de protestul ogre-itelor,incat s-au hotarat sa se scoboare de-a dura din vehiculul fermecat pentru a sustine cauza femeilor oropsite de barbati,de soarta si de calorii.”Nu ne mai e teama !”racneau gingasele.Si in ziua de astazi imi pun intrebarea:cine ar avea curajul,sau nebunia sa se puna cu ele?Poate vreun grizzly, daca ia viteza cu o palinca sau cu un Orbit ca apoi sa strige “ hai ca poti!”, in timp ce-si scutura labele si grumazu’?
La un asemenea caz ma astept si la un vice-versa(de-ale lui Lefter Popescu),un grup de barbati hraniti numai cu golurile de la covrigi,tinand plancarde inscriptionate cu sloganuri de genu’“Dati-ne mancare/Calcati-ne chilotii…nu mai fiti brutale!” incercuiti de S.P.I.R.u ,iar de partea opusa a baricadei umane,valuri intregi de femei sanatoase,grase si frumoase cu cratiti in cap si inarmate cu facalete si polonice.
Socotesc situatia in timp ce-mi aprind un “cui de cosciug”:sexu’ se imparte in doua,in patachine si-n limbrici.Iar noi mizantropii,ceva superior…o specie remarcabila(gen ornitorinc) stam si privim cu animozitate cum doua “colective”ce-si au ca suport comun organul sexual, se ciorovaiesc ca ciorile cu corbii ca in final sa ajunga tot la imperechere.



POP

Return To Innocence

Nu vreau sa-mi fac un obicei din a posta titluri in engleza,dar acesta chiar se potriveste.Sa vezi comedie!Cum m-am rostogolit pe scarile de la facultate,cum am traversat pasajul de la Universitate si cum am ajuns in statia de autobuz nu-mi explic.Eram mult prea concentrata sa ma gandesc la “nimic”,la intensitatea mirosului de coca de la Forneti,cum mi se falfaie “jaca” in briza Bucurestiului,la cum bocane tocurile pe asfalt,sa-mi calc umbra...ah uite si un avion...de ce sunt eu blonda?!etc.
Imi ridic capul dintre problemele mele cu tenta existentialista si zaresc un 66.Tzup-tzup in el…si merg…si merg…si merg…adica pardon,doar vorbim de Bucuresti :si stau…si stau…si ma tarai…si stau …si stau.Uite un melc pe banda intai,nu l-o lua radaru’?La Carol,troleibuzul meu nu face stanga pe Mosilor ci isi continua drumul spre Foisorul de Foc.Opaaa!Dar eu am vazut clar “66”,cand colo era “85”.Cum am putut sa vad 66 in loc de 85?!”Adevarul este dincolo de noi” ca in Dosarele X.Bun,nu ma agit si-mi continui drumu’ ca altfel dau de banuit.O blonda dezorientata este o priveliste …amuzanta.Voi cobora la…la…Hasdeu.Vai!
………………………………………………………………………………………………..
Troleibuzul pleaca din statie si in fata mea mi se arata…Hasdeul.Raman melancolica,cum n-am ramas niciodata in fata lui,nici macar in lateral sau in spate(desi mie mai mult imi placea in spate),inainte ramaneam cu “baga-mi-as, iar la scoala!”Cat timp am trecut pe langa el,am avut flash-back-uri de prin vremea in care eram liceana(prin cretacic parca),spiritul Iuliei ma bantuia si ma tragea de poalele trenchiului.Imi venea sa scot telefonul din geanta si sa o sun pe Miserupeasca mea sa-i zic ca sunt in fata Hasdeului si apoi punct.Nu stiu in ce masura ar fi impresionat-o.
Cred ca asa a trebuit sa fie,sa urc eu in troleibuzul acela hibrid 66-85.Daca nu ar fi fost asa nu as mai fi auzit fiecare particica din cladire cum imi sopteste:”Sa nu uiti niciodata de unde ai plecat!”




POP

NATURA

Sistemul-un verdict ce handicapeaza

           Noi,tipu’ jurna,am fost invatati sa blamam sistemul si birocratia.De cand am intrat pe treptele Universitatii am fost improscati cu confetty si vorbe de duh: “sa nu dati doi bani pe cei care termina alte facultati”.Si cum noi nu suntem ca mezinul Harap-Alb,nu avem nevoie sa dam nas- in -nas cu ursu’ sau cu Spanu’ pana sa ne convingem si am “purces”(dupa cum zice o colega moldoveanca de-a mea) in a discredita tot ce ne inconjoara.Inclusiv pe noi…noi intre noi…si eu pe toti.
           Suntem dati dracu’ si functionam dupa o usoara anarhie,nu pentru ca ne-a lovit norocu’ in parietale ci pentru ca nimeni nu intelege niciodata nimic,dar ne ignoram scaparile impachedandu-ne intr-un ambalaj ce ne exprima originalitatea.
           La psihologie,istetii aia ne conduc dupa aceleasi criterii.Altii sunt incuiati in timp ce noi privim in profunzime,analizam…mda,trecem cu usurinta de osul frontal direct pana in cel occipital tocmai unor raze X(xx).Ne este interzis sa admitem noţiuni dominante cu funcţie de comandă şi control al gândirii,in asemenea cazuri impingem podul palmei in fruntea ignorantului(eu as face-o in mandibula) si il atacam cum stim noi mai bine,anume psihologic.
           Insotind-o pe Miserupeasca mea la ASE am observat ca saracii sunt mai certati cu soarta,amarati si incovoiati de caietele studentesti tip mate.Privirea le e razna de la atataea patratele si cifrute.Nedescurcareti,dar avansati in ceea ce priveste spiritul de turma.Nu articuleaza clar cuvintele,iar cand vine vorba sa incerce(dar nu si reusesc,pe ei Seneca sau Lycurg nu i-a blagoslovit cu Ars Oratoria) sa-si exprime nelamururile in fata secretariatului ranjesc fasolele lung printr-o gaurica cat biletu’ de tramvai.Cica de partea cealalata ar trebui sa fie o secretara.Suspecta treaba,deoarece secretarele sunt pasnice pascatoare de pasuni pe la ei p’acolo si rabdatoare.Deci nu-i necesar un contact fizic intr-atat de slab.La noi,mai ales la FJSC, te desparte de “fiare” doar un birou 1/1,cu alte cuvinte,trebuie sa te duci inarmat cu scut,sulita,baioneta,balista …spartani cu picioare strasnice ca sa o iei la timp la fuga inainte sa ii mai creasca inca 1-2…9 capete prin care sa scuipe foc si usturoi:”Dar nu vrei sa-ti scriu eu cu mana mea?Ce jurnalist ajungi tu daca nu te documentezi singur,descurca-te?” D’ala de se balbaie la Carcotasi manca-ti-as,da-te-n papuci!Si da-i si asuda pana unde dracu’ ai tu urmatorul laborator,but you shall never look back !
          Sa revenim la rabdarea secretarelor de la ASE.Au avut–o ca sa ne trimita dintr-o cladire in alta,de la ghiseu la ghiseu si au mai avut-o,saracele femei,ca sa asculte aceeasi poveste de cate ori s-a simtit nevoia.Au avut rabdarea sa-si telefoneze intre ele,sa se hlizeasca la receptor,sa se certe,sa se impace…adevarate trairi cu care Stupidoasa Banicoasa ar fi fost invidioasa pe mine ca-i iau painea de la gura.In tot acest timp,slab constienta de experientele profesionale la care asistam,eu imi exercitam cu mapa,asupra capului, o forta direct proportionala cu iritarea si plictiseala si ma intindeam de geamurile birourilor ca untul pe paine.Am urcat scari,am batut coridoare,am cautat usi si am stat la cozi pentru ca asa este sistemul. Ne-am simtit ca niste bumerange aruncate de la o functionara la alta.Am injurat sistemul atat cu spurcaturi adanc infipte in folclor si in diverse origini ,mai mult sau mai putini biologice, cat si cu unele neologice,spontane.
          Dupa cateva ore petrecute printre semianalfabetii/ele minimalisti/e (adica o chestie legata de hause cu bum-bum mult)de la ASE,slab pregatiti atat pentru viata cat si pentru o societate bazata pe birocratie,in care singurul lor limbaj cu care se descurca este cel economic,mi-am consolidat parerea cu care pornisem de la bizarii mei: ”Vine un agitator electoral la casa de nebuni si le povesteste nebunilor cat e de bine in tara,ce bine se traieste si cat de buna e conducerea actuala. Toti bat din palme,nebunie mare… numai unul sta nemiscat. - De ce nu bati si tu din palme ba? Tipu’ flegmatic- Eu sunt medicul psiholog!” si ”Jurnalisti,care e profesia voastra? AUgh,AUgh,AUgh!”



DE POP