NATURA

Sistemul-un verdict ce handicapeaza

           Noi,tipu’ jurna,am fost invatati sa blamam sistemul si birocratia.De cand am intrat pe treptele Universitatii am fost improscati cu confetty si vorbe de duh: “sa nu dati doi bani pe cei care termina alte facultati”.Si cum noi nu suntem ca mezinul Harap-Alb,nu avem nevoie sa dam nas- in -nas cu ursu’ sau cu Spanu’ pana sa ne convingem si am “purces”(dupa cum zice o colega moldoveanca de-a mea) in a discredita tot ce ne inconjoara.Inclusiv pe noi…noi intre noi…si eu pe toti.
           Suntem dati dracu’ si functionam dupa o usoara anarhie,nu pentru ca ne-a lovit norocu’ in parietale ci pentru ca nimeni nu intelege niciodata nimic,dar ne ignoram scaparile impachedandu-ne intr-un ambalaj ce ne exprima originalitatea.
           La psihologie,istetii aia ne conduc dupa aceleasi criterii.Altii sunt incuiati in timp ce noi privim in profunzime,analizam…mda,trecem cu usurinta de osul frontal direct pana in cel occipital tocmai unor raze X(xx).Ne este interzis sa admitem noţiuni dominante cu funcţie de comandă şi control al gândirii,in asemenea cazuri impingem podul palmei in fruntea ignorantului(eu as face-o in mandibula) si il atacam cum stim noi mai bine,anume psihologic.
           Insotind-o pe Miserupeasca mea la ASE am observat ca saracii sunt mai certati cu soarta,amarati si incovoiati de caietele studentesti tip mate.Privirea le e razna de la atataea patratele si cifrute.Nedescurcareti,dar avansati in ceea ce priveste spiritul de turma.Nu articuleaza clar cuvintele,iar cand vine vorba sa incerce(dar nu si reusesc,pe ei Seneca sau Lycurg nu i-a blagoslovit cu Ars Oratoria) sa-si exprime nelamururile in fata secretariatului ranjesc fasolele lung printr-o gaurica cat biletu’ de tramvai.Cica de partea cealalata ar trebui sa fie o secretara.Suspecta treaba,deoarece secretarele sunt pasnice pascatoare de pasuni pe la ei p’acolo si rabdatoare.Deci nu-i necesar un contact fizic intr-atat de slab.La noi,mai ales la FJSC, te desparte de “fiare” doar un birou 1/1,cu alte cuvinte,trebuie sa te duci inarmat cu scut,sulita,baioneta,balista …spartani cu picioare strasnice ca sa o iei la timp la fuga inainte sa ii mai creasca inca 1-2…9 capete prin care sa scuipe foc si usturoi:”Dar nu vrei sa-ti scriu eu cu mana mea?Ce jurnalist ajungi tu daca nu te documentezi singur,descurca-te?” D’ala de se balbaie la Carcotasi manca-ti-as,da-te-n papuci!Si da-i si asuda pana unde dracu’ ai tu urmatorul laborator,but you shall never look back !
          Sa revenim la rabdarea secretarelor de la ASE.Au avut–o ca sa ne trimita dintr-o cladire in alta,de la ghiseu la ghiseu si au mai avut-o,saracele femei,ca sa asculte aceeasi poveste de cate ori s-a simtit nevoia.Au avut rabdarea sa-si telefoneze intre ele,sa se hlizeasca la receptor,sa se certe,sa se impace…adevarate trairi cu care Stupidoasa Banicoasa ar fi fost invidioasa pe mine ca-i iau painea de la gura.In tot acest timp,slab constienta de experientele profesionale la care asistam,eu imi exercitam cu mapa,asupra capului, o forta direct proportionala cu iritarea si plictiseala si ma intindeam de geamurile birourilor ca untul pe paine.Am urcat scari,am batut coridoare,am cautat usi si am stat la cozi pentru ca asa este sistemul. Ne-am simtit ca niste bumerange aruncate de la o functionara la alta.Am injurat sistemul atat cu spurcaturi adanc infipte in folclor si in diverse origini ,mai mult sau mai putini biologice, cat si cu unele neologice,spontane.
          Dupa cateva ore petrecute printre semianalfabetii/ele minimalisti/e (adica o chestie legata de hause cu bum-bum mult)de la ASE,slab pregatiti atat pentru viata cat si pentru o societate bazata pe birocratie,in care singurul lor limbaj cu care se descurca este cel economic,mi-am consolidat parerea cu care pornisem de la bizarii mei: ”Vine un agitator electoral la casa de nebuni si le povesteste nebunilor cat e de bine in tara,ce bine se traieste si cat de buna e conducerea actuala. Toti bat din palme,nebunie mare… numai unul sta nemiscat. - De ce nu bati si tu din palme ba? Tipu’ flegmatic- Eu sunt medicul psiholog!” si ”Jurnalisti,care e profesia voastra? AUgh,AUgh,AUgh!”



DE POP

The true story of Robin Hood!

-Oare Robin Hood era “baiat de cartier”?

-Robin Hood,hmmmm…Robin was kicked out from the Hood,you get me?he lost his respec’.In the hood it’s all about respect!…d’asta locuia in codrii frate.Printre Bazuca ,Beretta si Sig Sauer nu avea loc si arcu’ sau.Getto life iz no joke man!

-Apoi…de ce nu-si achizitiona si el ceva mai performant?

-He had no doe…

-Cert!

-Si la ei cash ruled everything around there…they had to get the money, dollar dollar bills …YO!

-Tu?

-Nu…”YO!”!

-Io?

-Las’…

-Si s-a dus in padure deci…

-True …

- Si o iubea pe Maid Marian nu-i asa?

-Who?That ho’?He just wanted to freack her booty.

-“Freack”?

-Bang…do… happily hippidy-hoop…stick his thingy… get the picture? Oh ,my young Padua one, you must learn!

-…

-?

-Si a plecat si cu prietenul lui cel mai bun,Little John?

-Hell no!That story is fucked up…a plecat cu un CD piratat cu lil’ jon…pai frate,las-o moarta…d’asta l-au si zgonit din cartier…

-Ca a plecat cu cd-ul piratat?

-Daaamn boy,!Nuuuu,ca asculta Lil’ Jon…ya’ see...that nigga’ iz not dope…with blin-bling and shit?? An’ he spit rimes like a pranksta’.

-Intr-adevar?

-Pfaai!Astia bagau un Defari,un Jeru,un Aceyalone,un Blahzay…a’ight?

-aaaa…iihhsstt???

-O.K?

-oooh…okay!

- Fool ass white boy!

-Si ce se zice despre “Merry Men’s” este adevarat?

-That’s the same ol’ nasty thing, it’s a sick story! Check this out: There was a gang, his gang!…and they were all like…married…

-…intre ei?

-Shut ya’ big mouth and sit ya’ ass…I don’t know this shit!...so… and they started to rap and shit…so anotha’ MC asked them to freestyle at a battle…”undustand” ?They got beef from everyone!Nasty! That nigga’ kicked they’re white ass and blew they’re brains out with his fat rimes !It was tight!!!

-…la fel ca izmenele…Dar chiar purta izmene?

- Pe sub colanti…

_Incapeau?

-Daaahh,aveau loc!Dar nu a purtat toata viata izmene frate…inainte purta si el un FuBu…un Phat Farm…baggy style,un ceva mai k lumea ashea!

-Hii,vai!Ei si…

-Pai i-au shparlit altii la caterinca,mancati-as ochii tai...si l-au lasat in izmene.

-Dude,that shit is wack!

-Word …




DE POP

• 
  

The Light Woman

“Oh ,I’m dying to breathe some of that cold winter air. After so many choking dull months of summer. I can almost feel the air entering into my skin, my flesh…my bones. I guess I’ll have the opportunity soon…”
In a hot-burning night of summer I was left standing naked, beside a cold wall. The wall of disgrace and bashfulness because I’ve cried shame upon myself as no one did before. I’ve disheveled myself from that lost soul but now I steel hold on to him and bend over his feet crying out at his graven image „It’s the deluge, it feels like the end…”After pleasure ,I had to give him some pain and seeing the look on his face …oh ,that disgusted me, he cried his heart out sobbing his words:” Is that how matters stand?”.
I’m trying as much as lies within my power to answer but I’m speechless. I’m suffocating myself with unspoken words that came out my mind. I was rash ,now I’m hardly trying to compose my thoughts, if only I had a written speech to read from ,now it seems like I will have to dash his hopes, to lay waste his soul and to demolish his body with the truth …though I mean him no harm. “Our love wasn’t built on a solid foundation.”
This arrangement was made by God so we both looked upward…Me and my lover, we are two corpses, victims of the night before, and we’ve lost our delicacy of life under the blanket. God led us into the wild oats, so it annoyed me not to have been given the opportunity to sweep along to my husband, to flee from pleasure .Now I remained standing to be burned at the stake on a pile for my sins…I’m a dissolute, vicious and heavy-hearted woman.
After a wile of repentance I find myself left alone ,anyway, it was due to this curse that I had to refrain myself. God wanted to bang me across the face, he tried to make me fall on my back, instead I fell on my feet, but it was very painfully, I thought I had split myself.
So now, when everything fitted together, the tranquil face of my lover became as black to my eyes as the lake of darkness. It was nothing … extraordinary.









DE POP

S-a plantat acolo

“Sunt un mos.Asa ma vad toti.Mi-a cazut carnea pe fata,pleoapele imi acopera ochii si un fungi ocular imi ingreuneaza vazul cu o pacla biologica.Mi s-a indoit sirea spinarii si genunchii.Dabia imi mai tarai labele.Am trait o viata sub falsa impresie ca lumea e desteapta.Nu e!E proasta de bubuie.Orice as face,pe unde m-as duce dau de aceeasi prosti.Nu se poate prostie fara nesimtire,astea doua merg craci in craci….sau cu craci…craci…adica crengi…adica uscaturi.Se usuca si iarba…dupa razboi,am cunoscut si oamnei fara craci.
Unghiile mi s-au ingalbenit de stres,mi-a cazut parul de rusine,mi-au cedat oasele din cauza greutatilor pe care le-am intalnit in cale si Dumnezeu tinea neaparat sa mi le puna in spate sa le car.Un animal de hamal pentru mine cat si pentru altii.I-am zis macar sa mi le puna cu grija sa nu ma doara.Uneori nu ma auzea,oricat de tare as fi tipat,implorat,rugat. Mi-am distrus organele,macinandu-le cu ura,jale,gelozie si iubiri neimplinite,dinauntru spre exterior,spre epiderma,si aproape ca am macinat-o si pe aceasta.Macinarea completa va fi la putrezire.Deja putrezesc.Uita-te la mainile mele.Candva acestea tranteau un om la pamant.Acum mai trantesc doar cana cu apa pe care nu am puterea s-o tin strans.Ma persecut acum gandidu-ma ca as putea sa le fiu inferioar unora,dar cei care imi sunt mie inferiori au vreun complex? Gasesc antipatica si patetica lumea asta.Ma gandesc serios sa…ma culc.N-am dormit de mult,de nici nu mai stiu cand.
Sunt un fel de Nicodem popular inauntru lui Moliere.Eu am devenit mizantrop.Cate am patimit si nu rasare si soarele pe strada mea,nici macar luna,nu le vad de blocuri.Ma frec bine la ochi si dau vina pe vaz,pe ceata,pe vreme…sau poate ca mi-e somn.
Vezi tu banca asta?In fiecare dupa amiaza ma asez aici cu privirea spre lac.Si ma uit lung,raman cu privirea atintita,apoi imi aduc aminte ca traiesc …sau c-am trait candva.Intr-o vreme in care Cismigiul asta vechi…stii la cate a fost martor Cismigiul asta?Soapte,saruturi,rasete,fuga,uitare si ea…Pe banca asta am intalnit-o.Era singura,intr-o rochie albastra lunga,si era vara…si era soare.Nu-mi dadeam seama daca este ea sau o rasfrangere a apei.Si statea la umbra sorbind cu nesat versuri din Wordsworth.Era la haute boheme!
Mi-a ramas intiparita pe retina,adanc in creier…zambetul ei,privirea ei,pielea ei,parfumul ei,atingerea ei,tineretea ei…nu si glasul,era muta.Imi mai apare si acum…incerc sa intind mana spre ea dar fuge…fuge cu tineretea ei in rochia aia albastra vaporoasa…si o ia spre apa…pe apa…si ma cheama.Azi ma voi duce cu ea,nu mai suport dorul asta…”



DE POP

Pentru ca ne place…

        
Asta e o vorba de doua parale cu semnificatie mult prea profunda pentru noi astia care am creat-o.Si nu suntem multi care ii stim secretul…suntem doua.Astazi am de gand sa initiez o a treia persoana,renuntand la intelesul initial si sa-i dau o alta forma,canalizandu-ma asupra scrisului.
       Ceea ce Ani a postat seara trecuta,dupa o absentare de pe blog de doua luni,timp in care nu a ars gazul degeaba,l-a ars intr-o lampa la lumina careia a “faurit”un roman,m-a indemnat sa studiez situatia fără pretenţia de a epuiza problema.
Scrisul!Modul de a scrie.In cursul acestei saptamani am renuntat la a citi un roman,pentru ca nu mi-a placut modul in care era realizat.Intrucat este descris de catre critici drept un roman dens si aspru care “se citeste cu acelasi proaspat interes,cu aceeasi emotie”dupa mai bine de un sfert de veac de la scrierea lui si este apreciat ca “unul dintre cele mai importante romane ale colectivitatii proletare,privit in perspective monografica”,n-am intentia sa-i specific titlul si nici autorul.Trecand peste neajunsurile arhaismelor si regionalismelor,actiunea si conturarea personajelor era interesanta,dar erau momente in care scriitorul se poticnea.Impingea caru’ dar buturuga mai-mai sa-l rastoarne.Odata ce povestea curgea fluent,garantand totusi cate o strambatura din nari la cate un cuvant neuzual,ma apuca dragul de citit.Ca mai apoi sa se bage in descrieri lipsite de orice interes,ca si cum m-ar fi scos inafara lumii romanului si ma teleporta undeva intr-un manual tehnic.
        Etica ma indemna sa trag darz de fiecare fila,fiecare paragraf,fiecare fraza,fiecare propozitie,fiecare cuvant,in fine,fiecare litera si sa duc lectura la bun-sfarsit.
        Ce mi se pare paradoxal este faptul ca,inainte de a ma apuca de cartea aceasta,am citit alta cu un cadru asemanator,al doilea Razboi Mondial. Eric Knight,autorul volumului “Mai presus de toate”reuseste sa armonizeze imaginile cu textul si sa-ti ofere scene sumbre,macabre trimitandu-te pe front alaturi de personaje complexe sau in bodegi inecate in fum de tigare si aburi de alcool.Te imbeti si tu cu dragoste,onoare,curaj,frica si replici spirituale si spontane.In trei zile am devorat romanul din scoarta-n scoarta.Nu acelasi lucru il pot spune si despre cel pe care il critic mai sus.Oare pana si razboiul a avut o amprenta romaneasca?NU incerc sa-l desfiintez definitiv,vreau doar sa subliniez un lucru:scriitorul,constient sau nu de pozitia sa,trebuie sa aiba acea sclipire si sa dea dovada de originalitate debordanta care sa te atraga.
        Ani,spre exemplu, se foloseste de scrisul modern,risca si se joaca cu elementele de limba romana creand texte incarcate pana la incovoiere cu cinism.Cat despre idei si originalitate nici nu mai incape indoiala,reuseste sa ma cuceareasca cu fiecare cuvant.Pentru mine,orice fisier pe care mi-l trimite inainte de-al posta pe blog, ma duce cu gandul la replica lui Forst Gump "Life is like a box of chocolates; you never know what you gonna get".La finalul textului voi ramane cu siguranta cu un aer nostalgic,admirativ sau ilar.Se vede ca-i place sa scrie fara sa depuna efort si surprinzator,ii si reuseste.
      „Ma inclin...voie buna” dupa cum spune Andi Moisescu si inchid acest „prolog”epic (ce contradictie!)care preceda intrarea „corului” de idei ale lui Ani în scenă şi în care expun subiectul şi fac apel la bunăvoinţa „spectatorilor”...care in cazul de fata sunt cititori,sa digere alaturi de mine interventiile ei pe blog.

                                                         DE POP

Drame ale creierului uman...ce poate gandi un papagal

Am un papagal!!!
-"Hahaha ce tare!!", -o sa zica lumea-, ai un fraier langa tine?
- Nu ba boilor, raspund eu cu tandrete, chiar am un inaripat care daca mai trage mult cu
ciocul de ata de care sta atarnat un maimutoi pe care el il iubeste enorm, va cadea cu capu
in gol bou.
Mai nou am observat ca are oarece inclinatii spre muzica;
si nu orice gen deci va rog frumos, asculta numa` rock!!
ma intreb daca or exista magazine de imbracaminte rock pt falfaiti d`astia!!
Cum ar arata o pasare imbracata in geaca de piele cu tinte? sau bratara foarte subtire cu tepi?
Un MP3Player imbibat de muzica satanista, rock, punck si alte cele, o gagica inaripata care sa fumeze iarba
si sa mearga la concerte cu gasca de rockeri, sa bata bosorogii prin tramvaie si sa se ia de pusti manelisti inca din
frageda pruncie " Of viata mea...."si el are numa 9 ani, va dati seama cate a patimit in tot tp asta
d la o luna pan` la 9 ani.
Woooow!!!!!!
Ce`ar fi, un papagal rocker si curvar pe deasupra?
S`ar intoarce lumea cu curu`n sus!
Parol!



DE ANI