Pentru ca ne place…

        
Asta e o vorba de doua parale cu semnificatie mult prea profunda pentru noi astia care am creat-o.Si nu suntem multi care ii stim secretul…suntem doua.Astazi am de gand sa initiez o a treia persoana,renuntand la intelesul initial si sa-i dau o alta forma,canalizandu-ma asupra scrisului.
       Ceea ce Ani a postat seara trecuta,dupa o absentare de pe blog de doua luni,timp in care nu a ars gazul degeaba,l-a ars intr-o lampa la lumina careia a “faurit”un roman,m-a indemnat sa studiez situatia fără pretenţia de a epuiza problema.
Scrisul!Modul de a scrie.In cursul acestei saptamani am renuntat la a citi un roman,pentru ca nu mi-a placut modul in care era realizat.Intrucat este descris de catre critici drept un roman dens si aspru care “se citeste cu acelasi proaspat interes,cu aceeasi emotie”dupa mai bine de un sfert de veac de la scrierea lui si este apreciat ca “unul dintre cele mai importante romane ale colectivitatii proletare,privit in perspective monografica”,n-am intentia sa-i specific titlul si nici autorul.Trecand peste neajunsurile arhaismelor si regionalismelor,actiunea si conturarea personajelor era interesanta,dar erau momente in care scriitorul se poticnea.Impingea caru’ dar buturuga mai-mai sa-l rastoarne.Odata ce povestea curgea fluent,garantand totusi cate o strambatura din nari la cate un cuvant neuzual,ma apuca dragul de citit.Ca mai apoi sa se bage in descrieri lipsite de orice interes,ca si cum m-ar fi scos inafara lumii romanului si ma teleporta undeva intr-un manual tehnic.
        Etica ma indemna sa trag darz de fiecare fila,fiecare paragraf,fiecare fraza,fiecare propozitie,fiecare cuvant,in fine,fiecare litera si sa duc lectura la bun-sfarsit.
        Ce mi se pare paradoxal este faptul ca,inainte de a ma apuca de cartea aceasta,am citit alta cu un cadru asemanator,al doilea Razboi Mondial. Eric Knight,autorul volumului “Mai presus de toate”reuseste sa armonizeze imaginile cu textul si sa-ti ofere scene sumbre,macabre trimitandu-te pe front alaturi de personaje complexe sau in bodegi inecate in fum de tigare si aburi de alcool.Te imbeti si tu cu dragoste,onoare,curaj,frica si replici spirituale si spontane.In trei zile am devorat romanul din scoarta-n scoarta.Nu acelasi lucru il pot spune si despre cel pe care il critic mai sus.Oare pana si razboiul a avut o amprenta romaneasca?NU incerc sa-l desfiintez definitiv,vreau doar sa subliniez un lucru:scriitorul,constient sau nu de pozitia sa,trebuie sa aiba acea sclipire si sa dea dovada de originalitate debordanta care sa te atraga.
        Ani,spre exemplu, se foloseste de scrisul modern,risca si se joaca cu elementele de limba romana creand texte incarcate pana la incovoiere cu cinism.Cat despre idei si originalitate nici nu mai incape indoiala,reuseste sa ma cuceareasca cu fiecare cuvant.Pentru mine,orice fisier pe care mi-l trimite inainte de-al posta pe blog, ma duce cu gandul la replica lui Forst Gump "Life is like a box of chocolates; you never know what you gonna get".La finalul textului voi ramane cu siguranta cu un aer nostalgic,admirativ sau ilar.Se vede ca-i place sa scrie fara sa depuna efort si surprinzator,ii si reuseste.
      „Ma inclin...voie buna” dupa cum spune Andi Moisescu si inchid acest „prolog”epic (ce contradictie!)care preceda intrarea „corului” de idei ale lui Ani în scenă şi în care expun subiectul şi fac apel la bunăvoinţa „spectatorilor”...care in cazul de fata sunt cititori,sa digere alaturi de mine interventiile ei pe blog.

                                                         DE POP