Septembrie-n-am-ce-i-face

Am inceput toamna cu dreptul…e ceva mai bine decat cu strambul,pardon stangul.Cum m-a facut mama pe mine ambitioasa,m-am dat de trei ori peste cap si am facut si o “impuscacioara” si uite-ma la doua facultati,n-am ce-i face.Atata substanta cenusie nu trebuia risipita.
Le-or sta multora in gat atitudinea mea aroganta,dar ar trebui sa stie din “de pe locuri”(adica inainte de “start”)ca le sunt cu mult superioara.Ca asa a fost sa fie,n-am ce-i face,asa ca daca te vei numara printre cei care au aflat cum NU sta treaba cu mine,n-am ce-i face!
Ma repet,dar n-am ce-i face,sunt mizantroapa,ca sa-mi las nealterat sentimentul demnitatii.N-am capacitatea afectiva intr-atat de dezvoltata.Si stii ce,n-am ce-i face!
N-am chef de cei ce-mi inspira lassitude et betise.N-am chef uneori de mine,dar barem de altii,chiar n-am ce-i face.
Ma reneaga toti,mama inca ma mai iubeste…si eu pe ea.Miserupescu Taurica Melcica e tot pe primul loc pentru mine,iar fratelo inca isi mai taraste coada aia de Dinamovist pe langa copitele mele de oaie-bucalaie-laie.Dar e frate-miu si n-am ce-i face.
Tata supravietuieste printre membre descompuse si sani rasi de asphalt hurrlante,iar cand nu e la datorie,are ambitia sa ma descompuna pe mine psihic.Si-a creat o afinitate pentru descompunere si nu mai am ce-i face.
Vecinii au ramas aceeasi ahtiati dupa tutun,alcool,cola,meciuri cu Steaua si vorbe “de alcov”.Dau dovada de un caracter perseverent caruia n-am ce-i face…
“Maimuta turbata la gratii” a luat la cunostiinta de prezenta mea seducatoare ,dar nu mai gesticuleaza,are treaba cu alte primate “gen”(-ul lui).Eh,mai mult de atat n-am ce-i face!
Imi duc zilele in naveta de la o casa la alta,azi dorm aici,maine dincolo…n-am ce-i face.Mi-am creat si o parere clevetitoare despre neevoluatii de salahori,le doresc sa aiba parte de ei altii,nu eu.Eu m-am lamurit ce le poate flexu’.Astept mutarea,schimbarea…pana atunci astept ca altfel n-am ce-i face.
Imi pierd zilele de toamna printre aceleasi carti,ziare si vise “la mai bine”.Mai bat in tastatura sau mai mazgalesc in caiet,lucruri ce imi fac placere ca altceva n-am ce-i face.
Stau pe o banca in parc,strambata de frig,si imi atintesc privirea asupra cerului .Este innorat,este toamna si n-am ce-i face,este normal sa ploua.
Imi pun adesea intrebari cu tenta existentialista sau morfologica.N-am ce-i face,nu le stiu pe toate.
Inca il mai astept pe Harap-Alb dar tata mi-a zis ca nu-l voi intalni pe strada,asa ca n-am ce-i face,ma vad nevoita sa port pantofii aia oribili pana la facultate.
Astept sa plec iar in Bulgaria,dar asta se va intampla abia vineri,pana atunci n-am ce-i face…stau.
Ma mai gandesc din cand in cand la ...la…deah,asta este,aici chiar n-am ce-i face!

DE POP

Definitii mute I

Aspiratii
Aplaud,aplaud,aplaud.Ma uit in oglinda si aplaud.Adica ma aplaud,am resuit ce altii au vrut si n-au putut!Mi-am vazut poarta de la curtea visului meu deschizandu-se…si am facut primul pas.Sunt in interior!Trimit o scrisorica dupa ce ma acomodez cu lumina,mirosul si inaltimea…de la etajul 6.

Tandem
Se zbat inimi,tremura trupuri,se ating buze,se inchid pleoape,se scurg lacrimi,se deschid brate,se inclesteaza pumni,cresc copaci,se prabusesc stanci,cad frunze,zboara petale…toate in acest timp.

Intuneric
Scrasnesc din dinti si arunc o privire fugara pe geam. Se spune ca noaptea este un sfesnic bun.Tin la vorbele batranesti transpuse in timpuri moderne.Dupa batai de ciocan,cuie ranite si scanduri metamorfozate in usi,ma ascund eu.Caut intunericul care sa-mi lumineze mintea si lumina care sa-mi intunece superficialitatea.

Camuflaj
Dainuiesc in vopseaua camerei galbene.M-am camuflat eu sau este ea o extensie a parului meu?

Amenintari
Ratacesc priviri pierdute pe geamuri ce se trantesc.Vine furtuna.Primii stropi de lacrimi ineaca tot ce e omenesc in noi.Un diavol pervers si obsedat de evadare se zbate sa iasa din mine.Isi infige coltii in beregata mea,coarnele in ochii mei,ghiarele imi trec prin carne si sange imi curge din nas.Un strop imi pica pe…

Plastilina
Ca un mulaj estetic dar distractiv,simt nevoia sa-mi creez
rugi si incantatii proprii.Avida de success dar lenesa din fire,prefer o minune sau o vraja sa ma ridice pe culmile succesului.

Somn
Acum daca imi intind capul adorm.Daca adorm nu stiu cand ma voi mai trezi.Daca nu stiu cand ma voi trezi,nu stiu nici cat timp pretios voi pierde dormind sau ce voi rata.Mai bine imi tin capul drept si nu ratez nimic.

Bestie
Isi sterge urmele sosului sangeriu de pe colturile gurii cu un servet alb,imaculat.Carnea frageda este molfaita intre maxilarele puternice.Ramasitele animalului ii raman printre dintii imperfect alineati si ingalbeniti.Saliva se amesteca incet cu hrana.Totul se termina…a inghitit.

Discretie
Duc degetul aratator spre buze si shhhhttt!Jur solemn sa nu spun.Sa nu te spun.Sa nu ma spun.Pun peste faptele si cuvintele tale un voal colorat si le acopar.



DE POP

The Simpsons

Ma declare fan “The Simpsons” si nu de acum,ca-i la moda sa vezi filme nonconformiste,ci de cativa ani bunicei.Bine,recunosc ca ceea ce m-a atras initial a fost idea de “desen animat agitat si colorat”.Pana acum 3 ani nu ii intelegeam poantele savuroase.Simpaticele caractere au fost create in urma cu 2 decenii,exact in anul nasterii mele.Foarte interesanta si suspecta treaba,sa va spun de ce…pentru ca eu dainui pe scenariul scurtmetrajului.
Tata traieste in spiritul lui Homer(eternul dezicator,iubitor de tv si bere,care isi uraste munca dar nici nu-si idolatrizeaza familia),mama in spiritul lui Marge(preocupata de casa si familie),eu in cel al lui Bart(rebel si obraznic) si fratele meu se confunda cu Maggie(pacifista sugatoare de biberoane care nu stie si n-a vazut nimic).Ne-ar trebui o Lisa,dar deh,”traim in Romanica si asta ne ocupa tot timpul”,n-avem timp de istetisme.
O caracterizare mai amanuntita ar duce la denigrarea persoanelor reale,am o limita.Suficient!
Daca stau sa ma gandesc mai bine,we should be the stars!
Ideea este urmatoarea,filmul merita vazut,serialele merita vazute…si un realety show la mine acasa ar fi intr-un mod bizar idolatrizat.



POP

Cu frica

Am crescut ca un fluture.Mai intai am fost o larva taratoare abia apoi o zburatoare.Mediul dur,rece,pustiu si scarbos era de admirat.
Mi-am creat o idée,o frantura de imaginar,un fel de chip cioplit in carnea mea.Sa iti spun…Fiecare om se crede deosebit,unic si napastuit de soarta,nu vede,nu aude si nu simte pe altul atunci cand nu vrea.Nu-i asa?Este ca si cum ar fi ceva tainuit intre el si Creator:”Tu regizezi lumea iar eu iti voi fi actorul principal”.Asa m-am tarat si eu ca o larva.Am fost eu…o eroina pentru mine.Cand eram mai tanara eram intransigenta,dar am crescut si am evoluat luminos.Tu ai evoluat?
Acum nu mai zbor,desi tot forma de fluture am.Mi-au topit necazurile aripile ca soarele pe cele ale lui Icar.Am zburat prea sus.Dar am invatat sa nu ma mai plang,sa nu ma mai laud si sa nu mai regret. In scurt timp voi aduna suficiente amintiri frumoase,vorbe bune,vise implinite,saruturi si pagini de carti pentru a-mi confectiona un sablon de aripi.Apoi le voi recreea si voi continua sa zbor hai-hui,sau voi zbura definitiv.
Am ramas cu frica.Frica de necunoscut,de notorietate,de foamete,de sete,de caldura.de frig,de timp,de apa,de aer,de inaltime,de latime,de victorie,de infrangere,de moarte…si lista continua la nesfarsit.Sunt o fiinta vulnerabila.Mai ales acum cat timp nu mai am aripi.Nu pot sa mai zbor departe,si am ramas aici tintuita sa castig experienta si material didactic pentru colajul meu zburator.
De ma vei cauta si de vei avea nevoie de o mangaiere,o soapta,un sfat sau de o vorba buna,aici sunt.Am suficiente cat sa-ti dau si tie,numai sa-ti gasesti timp sa ma privesti in ochi odata si sa-mi ceri.Dar iti spun si tie ce le-am spus tuturor:sa nu privesti prea mult,nu adanc,nu incruntat…ca altfel nu vei mai putea pleca nici tu caci imi vei da din dragoste aripile tale si te vei sacrifica pentru mine,iar eu nu-ti voi fi cerut asta.Vreau sa mi le fac singura…



POP

Nu-mi va pasa

Soare arzator,tocuri infipte in asfaltul fierbinte,haine deschise la culoare,frunti incruntate si miros intepator de carburant.Zgomot asurzitor de pichamar si trafic incalcit.Fantani arteziene colorate pe cale naturala sau artificiala,artistica sau kitsch si tramvaie ‘orangina’ pline,scaldate in traspiratie .Stranduri ticsite cu diferente religioase,culturale si rasiale. Caini lenesi retrasi la umbra autoturismelor “spalama” si tomberoane de gunoaie impovarate ce degaja miasme insuportabile.Muste ce-ti intra pe geam si factura de lumina ce-ti iese pe usa incarcata cu activitatile constiincioase ale ventilatoarelor si ale aerului conditionat.Zbudarnicie salbatica,parfumuri ieftine si “Pepeeeeeni!”.Note de manele agasante pe la ferestre deschise,tarabe incinse,si masini stationate la semafor.Batrani stransi in parc la Bucur la o tabla si bataia mingii pe terenul de baschet.Plimbarile prin parc si asteptarile indelungate la gura metroului la Universitate.Terase suprapopulate de deshidratati zgomotosi si calcatul in picioare la casele de bilete “Steaua”.”Pis-pis,hei fata” si indivizi ingamfati ce-ti coplesesc spatiul intim mai-mai sa le trantesti o poseta in barna.Ochelari de soare purtati drept masca de bal,fuste de blugi scurte si colanti negri lipiciosi de mana cu bermude masculine,maiouri decupate si slapi.Superficialitate,platitudine si spirit de turma.Vipie,seceta si maldare de carti.
Atat!Nu voi mai simti decta nisipul,nu voi auzi decat valurile,nu voi vedea decat marea si nu voi mai citi decat printre randuri.Ma voi pierde de societate,ma voi ascunde sub razele soarelui,nu ma va vedea nimeni,dar nici voi sa nu spuneti secretul meu.Voi pasi agale pe faleze noaptea,voi poza rasarituri,voi contempla apusuri,voi privi stele,voi mesteca incet,voi curge pe seslonguri,pe scaune de terase goale…voi fi goala,simpla,eu insami.Nu-mi va pasa!


POP

JAZZ

„Cheek to cheek,oh I love to climb the mountin,reach the highest peak...”Louis Armstrong si bat din varful pantofilor in podea,tinand ritmul.Nu,nu sunt în New Orleans-ul anilor `30,intr-un salon neinsemnat din cartierele negrilor,ci altundeva.
Este o toamna ploioasa.Ma aflu in Bucurestiul sec.XXI,singura dar nu solitara(„Sollitude” Duke Ellington's Big Band),intr-un bar retras pe...prea putin conteaza unde.Ce stiti voi!Inconjurata de obscuritate,cupluri tacute,pasiune,arta si fum de tigare...paharul cu vin rosu din fata mea este nesatul de rujul lasat pe el.Sa nu patimeasca din gelozie tequila,cer un shot,drept amant.Visez la un rom jamaican in combinatie cu o Coca-Cola americana.Intr-o rochie neagra stramta si scurta(„Sophisticated Lady” tot Duke Ellington's),flirtrez printre genele lungi si negre cu sunetele aspre si nefiltrate ale saxofonului.”Heaven,I’m in Heaven...”si eu scumpa Ella Fitzgerald.
"Cool Jazz" si un pian linistit.Aprind o tigare lunga si inchid ochii.Si vreau sa schimb pe swing caci vaporii alcoolului mi-au rapit rabdarea si jocul de picioare...ma daruiesc,sunt a lor definitiv.Cumplurile ies la dans.Ma ocolesc.Isi zambesc.Fredoneaza,fredonez,fredonam.Numai eu ma legan singura in ritmul muzicii mele,eu si paharele mele...si tigarile mele,si visele mele.Disting un clarinet,un contrabas,pianul,un saxofon...Miles Davis!
Se apropie o umbra,oferindu-mi fastacita inca un pahar de vin :
-„Din partea casei!”
In loc de raspuns ii zambesc complice. Sorb incet,inchid ochii si raman cu ei asa inchisi ca...
Visez!Se apropie o alta umbra de mine,sa stiti,as fi vrut sa fie chiar Miles Davis sa-mi cante „’Round Midnight” dar ’round midnnight-ul meu a fost depasit in viteza,vine dimineata.Afundata in placeri,lichide si tonuri muzicale,mi s-a terminat rondul de noapte.Se face ca sunt rugata frumos sa parasesc localul,deoarece am ramas ultimul client...visator.




DE POP DE POP

Ploua

Iar ma bantuie spiritul acela ciudat,imi bantuie toate casele,imi bantuie usile,etajele…visele.Iar l-am visat dar nu mi-a mai fost frica.Imi dezlipesc incet genele.Am ochii obositi.De ce m-am trezit si in dimineata aceasta?Nu puteam sa am un somn vesnic?Imi este frig,o stare pe care nu am mai simtit-o de mult vara aceasta.E liniste.Cat o fi ceasul?5?Infig mana sub perna si dau de telefon…9:26.Il imping la locul lui si imi atintesc privirea buimaca spre geam.Nu este soare.Imi ascut auzul si aud picaturi de ploaie ce se lovesc in tabla de la balcon.Ceresc.Iata de ce m-am trezit,se merita!Atunci sa ma culc la loc.
Pic,pic,pic in tabla.Iar imi deschid ochii.Spiritul nu mi-a mai bantuit visul dulce de dimineata.S-a ascuns de ploaie probabil.Telefonul…12:15.Imi abandonez cearceafurile vraiste,si ies pe balcon.Ploua.Divin.
Pe hol calc un cocker somnoros.Ii trece!Astazi totul va trece,pentru ca ploua.Ca teleghidata ma opresc in fata filtrului de cafea.E filtru,dar nu e cafea.Ma asez la masa.E goala.Nu vine nimeni sa ma serveasca?Evident ca nu,doar sunt singura.Imi sprijin capul pe maini si inchid ochii.Am o vaga presimtire ca atipesc…nu-i nimic,ma las dusa de val.Nasul umed al cockerului imi gadila piciorul.Ma trezeste din amorteala.Ce te zguduri?Nu vezi ca ploua?
Ma duc sa ma plimb!Robinetul se invarte in gol.A secat.Si eu cum imi mai scald fata?A,ploua!Trag lent pe mine o pereche de blugi si un hanorac curat,de inrosesc de invidie si muscatele,ascuns bine de razele soarelui in obscuritatea sifonierului.Adidasi,hol,usa,scara blocului,usa…afara!Ploua!Imi trag gluga pe cap si privesc spre cer.Cine plange?Arhanghelii plang.Cred ca de fericire.
O iau incet pe trotuar privind numai la picioare.Asfaltul este ud,aerul este rece,cerul este innorat,cartierul este pustiu.Vreau sa fie toamna si sa ploua mereu,sa mor zilnic de placere,ca apoi dimineata urmatoare sa stiu de ce dracu m-am mai trezit.
Un suv in viteza ma stropeste.Doar ploua!Zambesc ca proasta,ca mi-a facut placere.Si asa nu aveam apa acasa…



de POP